Balada racanului corporatist

Racane stai putin si-asculta

Si ia aminte, daca poti:

Te-ai aruncat in apa-adanca

Si trebuie sa stii sa-inoti.

…………………………………..

Sa nu gandesti cu voce tare

E bine doar sa stai s-asculti.

Te paste o penalizare

Cand nu gandesti  precum cei multi.

Barfit vei fi ca-ti faci reclama

Daca vorbesti  neintrebat,

Privit chioras, de buna-seama,

Ca musafirul nechemat.

Ignora glasul ce te cheama

La prima ora sa muncesti

Ca ei te-or injura de mama

Spunand ca vrei sa-i umilesti.

Nu cugeta ca langa tine

Lingai fac valuri fara rost

Ca-i unul sus care-i sustine

Si  negresit tu pici de prost.

Colegi si prieteni, bunaoara

Vor fi mai fericiti vazand

Cum o mai dai si tu in bara

Si-ti  iei si-o teapa cand si cand.

Nu-ti face vise,  nu ai sanse

Sa fii curand deasupra lor

Ei sunt uniti si ti-o vor coace

Si-ajungi de rasul tuturor.

Nu fii tu mai destept ca altii

E inutil, si chiar nociv.

Nu te-astepta la satisfactii

Cand esti mai nou in colectiv.

Cand esti chemat la vreo sedinta

E bine sa te pregatesti

Pentru o unica sentinta:

Ca nu muncesti, oricat muncesti.

31 octombrie 2013

Luca N’ Conformatu’

Regasire

Grabit am plecat pe drumul serpuit al vietii,

Cu bagaje putine si deloc temator,

Dar cu dorinte multe, ca-n anii tineretii

Dorind sa fiu, vreodata, si eu, alor mei de-ajutor.

Mai tarziu m-am intors dezamagit, obosit si singur

In locul pe care l-am parasit candva plecand grabit

Uitasem deschisa usa camerei mele, desigur

Si Dumnezeu  intrat-a acolo cand sa ma caute a venit.

Era Craciun. El nu m-a intampinat cand am ajuns obosit

Dar, pe furis, mi-a lasat in prag un dar minunat:

Darul bucuriei de a simti cat am fost de dorit

Luminand chipul parintilor de langa care-am plecat.

………………………………………………………………………….

Poate te simti dator, omule, sa-ncerci vreo data-in viata

Sa pleci departe: sa muncesti, sa-nveti, sa devii mai bun

Dar cat de trist vei  fi, fara cei dragi, in fiece dimineata

Si fara sarbatoarea curata, romaneasca de Craciun?!….

Luca R Gasitu’

9 august 2013

In loc de adio

Dragoste de-o zi – link audio – Stela Enache

„Nu fii prea sigur ca va putea ierta/Toti anii-acestia-n care nu te-ai gandit la ea””  COMPACT- Intoarce-te acasa

Ramas-am umbra umbrei tale

Eu insumi asta am ales.

Mi-e inima nealinata

Ca nici acum n-ai nteles

 Ca  te-am indepartat de mine,

Doar fiindca-am vrut sa te feresc

De raul care-avea sa vina

In viata noastra-nefiresc. 

Cum ti-ai inchipuit ca mie

Mi-a fost usor sa hotarasc,

Stiind ca fi-voi fara tine

Trist, pustiit si fara rost?…

 Acum sunt singur. Tu, la bratul

Unui om tandru, minunat,

Din  dragoste-a ramas doar zatul

Desi-mi scrii ca  nu m-ai uitat.

 Imi scrii ca daca vreau – si acum,

Tu vii,  sa fim iar impreuna

Pentru-a continua un drum

Ratacit cu multi ani in urma.

 …Cum as putea, din nou, cu tine,

Sa vreau sa fiu, cum iti doresti,

Cand  spui chiar tu cat ti-e de bine

De  EL alaturi sa traiesti.

 Iubita mea, vei intelege

Ca e un lucru minunat

Sa ai puterea de-a alege

Sa-i fie bine celuilalt?…

 Ca nu e doar o lasitate

Si-un egoism dezgustator

Sa stai de cel mai drag departe

Arzand de cel mai aprig dor…

 E greu sa uiti, eu stiu prea bine

Tot ce am trait candva. Si-apoi,

Tot raul s-a schimbat in bine

Cand NOI ne-am transformat in DOI.

 …Sfarsit, cu mintea tulburata

Pahar dupa pahar golesc.

Nu beau sa uit, cum beam odata,

Ci beau, de noi sa-mi amintesc.

 Pana la moarte fara tine,

Impovarat de  dorul greu

Trai-voi. Stiu ca asa-i mai bine.

… Si-aleg sa sufar numai eu.

Luca N Impacatu’

22 iulie 2013

Timpul

Trecut , declin, viitor,

Stavila-n calea necuprinsului dor.

Desert nemarginit si mort,

Traducere vie a  spaimei de-a spune: nu pot.

Neobosit dusman al meu,

Intruchiparea neputintei  mele de-a  fi  eu.

Un amagitor epitet,

Neputinta mea abstracta de-a putea trai concret.

……………………………………………………………………………

Tic!…

…Si-am rasuflat usurat.

Am trait doar un pic.

Nimic n-am terminat…

…Tac!

5 iulie 2013

Luca  N Cuprinsu’

Incandescenta

Nuages-link video-Patrick Rondat

Am scrijelit pe-o stea numele tau

Iubindu-te, am simtit ca esti a mea

Cand nu te vad eu nu mai pot fi eu,

Si stiu ca singur nu pot exista.

Lipit-am ochiul obosit de cer

Sa te privesc in semetia ta,

Invaluita-n flacari de mister

Cum  arzi in univers, minunea mea.

Incandescente doruri si sperante

Aprind emotii vii in gandul meu,

Renunt la seci orgolii si-arogante

Si  zbor spre steaua ta, sa ard si eu.

28 iunie 2013

Luca  N’  Stinsu’

Repetabila instrainare (a actorului)

Actorul_ de Adrian Paunescu_ video din Cenaclul Flacara

Cand lunecand spre-nsingurari fatale

Ma-ndepartez de-al zilei trist tumult,

Dileme si angoase capitale

Dramatice rasar, de la-nceput.

Launtricele griji  ma impresoara

Iar pentru  spectatori  devin strain,

In lumea  cu aplauze de afara

Nemaiavand putere sa revin.

Confuz si  grav, in fiecare seara

Repet un trist, paradoxal debut

Si  tainic intru-n  coma selenara,

Realizand ca n-am murit demult.

Rezervele de grea prejudecata

Ma-ndeamna cinic sa mai mor putin,

Reluand  bizar o piesa  idioata

Rudimentar, intr-un nocturn  declin.

21 iunie 2013

Luca N Aplaudatu’

Viata

…A rasarit o noua stea pe cer
si o lacrima a cazut
pe obrazul cald al pamantului.
Era o lacrima de bucurie.
Asa s-a mai ivit pe lume o floare.

Cand o alta lacrima a cazut
dintr-un nor cernit,
o lacrima de adanca tristete,
de pe cer a mai cazut o stea.

Luca R’ Saritu’
22 Mai 2013

Creatura – (coleg sau) sef oportunist si las dar partas la cas(h)

Economia romaneasca este in colaps iar asta nu e doar o stire panicarda, e o situatie reala, recunoscuta unanim. Viitorul  este incert, conditiile sunt grele, incarcate pana la refuz de situatii care-i pun in dificultate chiar si pe cei foarte experimentati.
Vorbim discutii. Nimeni nu vine cu solutii pentru ca interesul adevaratilor conducatori este sa nu existe solutii. Ce se-ntampla acum la Arpechim si Oltchim sau la CFR – Marfa, reprezinta o ilustrare perfecta a situatiei economice in care se afla tara noastra. Conditiile apasatoare venite din afara, creditele impovaratoare impuse Romaniei sunt si ele adevarate pietre de moara agatate de gatul alor nostri. Cazul Kovesi este elocvent in privinta impunerii „de sus” a leaderului „care trebuie”. Proverbul conform caruia decat sa planga mama e mai bine sa planga ma-sa, se potriveste la fix in aceste vremuri. Totul e gaunos intr-o tara in care paharnicul e si “turnator” Cu onoarea stam rau, nu prea mai este. Pana si steagul tarii nu mai e demult ce a fost si asta spune multe. Stema, alta data aglomerata de simbolurile bogatiei este acum  mult mai aeristia (si mai trista) si sa nu fim foarte surprinsi daca in  locul vulturului semet de pe ea o sa apara in curand o cioara imbuibata.

Sa ne-ntelegem: Nu sunt depozitar de adevaruri absolute, n-am avut o evolutie profesionala  care sa poata fi luata, ca atare, drept exemplu.Realizarile mele, putine dar nu foarte importante))) au venit greoi, dupa ani de munca si stres. Ce-am obtinut eu in acesti ani (multi) altii, mai ambitiosi si fara indoiala mai bazati, pot obtine mult mai repede. Deseori mi-am cumparat  cu buna stiinta doza de amagire cu un pret pe care altii nu l-ar fi acceptat. La eventuala intrebare: Ce mare lucru ai facut tu? raspunsul meu simplu vine imediat: Am incercat sa-mi mentin pozitia verticala si faptul ca n-am facut compromisuri (care sa-i dezavantajeze pe altii) reprezinta marea mea realizare. Cate am facut, am facut fara sa ma catar cu orice pret pe umerii altora, fara sa-ncerc sa-i dau la o parte pe altii ca sa le pot lua locul. Nu-mi este rusine de ce-am facut. De-aia imi voi permite, in cele ce urmeaza, sa fac portretul  oportunistului (fie ca e barbat sau femeie) atribuind si barbatului si femeii calificativul CREATURA .

Despre CREATURA  se poate spune ca din punct de vedere profesional se mentine si se bucura de o atentie nu prea meritata, ca e un om cu mai multa forma decat fond, cu infinit mai multe mailuri decat carti citite, fara scrupule si cu mult mai mult noroc decat pricepere. E adevarat ca in aceste timpuri se munceste din greu, cu indarjire si in sila, stresul provocat de nesiguranta locului de munca influentand in mod nefast comportamentul angajatului (nu e ideea mea). Aceste conditii reprezinta mediul propice in care CREATURA se naste si-si incepe evolutia parazitara, evolutie incurajata si intretinuta (mai ales material). Misiunea CREATURII este asigurarea climatului economic si social „propice” stoarcerii pana la ultima picatura a profitului si temperarea initiativelor personale „periculoase” pentru mersul „normal” al treburilor. Asta e realitatea chiar daca ne deranjeaza si ne incomodeaza pe noi, ceilalti, care (sper ca) mai avem un dram de constiinta si bun-simt.

CREATURA-EL:

Este mai ceva decat mitocanul de drept comun. Las. Cinic. Cinismul e la moda. Lipsa onoarei nu e o problema pentru el . CREATURA este omul care si-a gasit sensul vietii fara sa-l caute prea mult.

E cabotin si perfid, metrosexual dichisit, profitor  si nesatul, cu interese (personale) obscure, evident paralele cu cele ale colaboratorilor. E sensibil la lingusiri si adept al caprariei, justificandu-si  actiunile cinice in mod invariabil: Ehee, cat am tras eu pana am ajuns aici…cati mi s-au opus asezandu-se in calea mea…i-am inlaturat pe toti…(e mandru)…i-am ciuruit…ai rabdare cum am avut eu, indura, vei ajunge si tu ca mine (poate ca nu vreau  sa fiu niciodata ca el dar asta n-are importanta pentru el). Nu crede ca nu-ti doresti sa-i iei locul si de-aia te trateaza ca pe un potential adversar.

Nimic personal, all it’s only business, afirma superior cand vorbeste cu mai multi si cand ia o hotarare care-i deranjeaza in mod clar pe colaboratori. In particular vocabularul lui e mult mai bogat, chiar savuros uneori, slobod (explicit), care inlatura orice problema de perceptie pentru interlocutor.

In incercarile lui curajoase si des repetate,  de acaparare cu orice pret a unor pozitii care sa-i ofere siguranta, CREATURA  vrea sa-ti induca un mod de comportare umil si o etica a pantalonilor in vine.

Preocupat serios sa-si  conserve un soi de snobism urban (care i se pare ca “da bine”) si sa-si largeasca aria de influenta,  practica cu nonsalanta tehnica insusirilor de idei ale altora, pe care le  foloseste in insailari tupeiste, menite sa abata atentia de la unele greseli  pe care le-a comis cu sau fara voie: “ ca sa mearga treaba mai bine, trebuie sa muncim mai mult decat o facem in prezent…Parerea lui  este ca: “n-am avut o abordare potrivita in cazul …concurenta este la nivelul nostru…ne vom atinge obiectivele daca…” Dispecer al solutiilor pompieristice aplicate zgomotos si inconstient, dupa ureche, ia cu usurinta masuri care pot produce efecte nefaste stiind ca oricum efectele vor  fi suportate in sistem pausal.

Ascultator tacut si viclean al micilor barfe, colectioneaza neobosit informatii care i-ar putea folosi ca sa parvina , cautator de noduri in papura, oricand gata sa  agate cel mai mic firicel  de care  sa te traga in jos si sa te  aseze in umbra.  De dragul de a fi remarcat ca negociator  in diverse (false) probleme, fabrica  conflicte si controverse (perverse), bazate pe intrigi marunte, organizator neobosit de antrenamente de demobilizare, oricand dispus sa contribuie la complicarea lucrurilor, avand drept scop descurajarea si motivarea pentru demotivare:  “stiu ca si tu te astepti la o marire de salar dar vezi prin ce perioada grea trecem, mai ai si tu rabdare ca la toti ne e greu” – spune cu un aer colegial, facandu-se ca ploua dupa ce lui chiar i-a crescut salarul…

Bezna colectivista  si dezbinarea contagioasa a oamenilor pe care-i conduce si pe care-i place sa creada ca-i indruma printr-o metoda  de influentare ” pozitiva”,  dar pe care din nestiinta si superficialitate o aplica precar, fac parte din panoplia uneltelor care  folosesc la atingerea  scopurilor lui ascunse. Ii place sa se laude ca foloseste metode de leadership,  el  nefacand altceva decat sa transforme leadershipul intr-un jalnic dar comod (pentru el) leadresheep.  Este din acest punct de vedere un entuziast agitator de ape in care-i place sa priveasca  o forfota nauca, bezmetica, care-i secatuieste de vlaga pe niste pesti  mici, nevinovati si cu gurile cusute.

Inept, fara constienta limitelor, confortabil in actiunea de  limitare a constiintei celorlalti, sarguincios in exercitarea unui  marketing personal gretos, aminteste de cate ori are ocazia: “Pai eu, cand eram pe pozitia aia am imbunatatit procesele astfel incat sa nu mai existe erori…vezi bine ca treaba merge si acum ca pe roate…toata ziua ma gandeam cum sa fac…noaptea visam metode de optimizare”…Ce mai: tot ce merge bine, merge datorita lui. Este incredibil efectul acestui tip de reclama personala pentru cei din jur. Am vazut cum oameni  destepti si competenti care la inceput, cand il auzeau pe vreun coleg debitand propozitii ca cele de mai sus preferau sa zambeasca  cu indulgenta  (si bun simt), ajung atat de blazati incat incep sa-i aprobe si sustina cu suspecta convingere pe cei laudarosi de parca ar fi hipnotizati.

CREATURA-EA:

Mereu cu nasul pe sus, scortoasa, cu o alura falsa de femeie stilata, greu abordabila, lacoma si cat se poate de periculoasa la serviciu. Zambeste superior. Cand are ceva de lucru CREATURA  face in asa-fel  incat toti cei din jur sa remarce acest lucru. Amplifica importanta putinelor sarcini pe care le are vrand  (si reusind) sa induca sentimentul ca fara ea ar fi foarte greu.

Vorbeste mai tare  decat e normal, etalandu-si  telefonul scump  (primit cadou de la un amic din State) cand interlocutorul e unul cu pozitie importanta. Face si cativa pasi prin birou si ca s-o vada toata lumea, in timpul discutiei CREATURA  afiseaza o figura preocupata.

Uneori , mai face mici destainuiri (bine ticluite), cate unuia pe care-l stie ca are gura mare si ca le va spune si altora ce-a zis. “Am un pic de  febra , cred c-am racit ieri cand am fost la piscina, la Radisson…Inchipuie-ti, piscina de hotel de cinci stele cu apa neincalzita suficient” sau:  ‘’Am primit o invitatie pentru doua persoane la Opera si nu stiu cum sa fac sa ma duc la spectacol. Am foarte mult de lucru in perioada asta, ma prinde si ora zece cu laptop-ul in brate. Imi plac spectacolele de-aici desi  nu se compara cu cele din Austria, ma deconecteaza”

Imbracata in tinute bussines, cu fusta peste genunchi, destul de eleganta, isi arunca pieptul (nu foarte generos) inainte. Poarta pantofi cu toc de marime medie si paseste apasat, sigura pe sine. Doar cerceii (ieftini) si putin cam (prea) lungi care-i atarna la urechi, o cam dau de gol.

Vorbeste numai articulat “Ah, tot timpul am sperat ca “ meilul” asta ne aduce o veste buna”

Ea, desi e bine platita, e defapt din categoria celor care iau taxiul pana la cea mai apropiata statie de autobuz. Studiind-o cu atentie cateva zile (daca vrei), te prinzi ca e doar o toapa invitabila, cu conditia sa-i promiti ca pastrezi  secretul, undeva, intr-un loc discret la un paharel (…nu mai mult ca nu prea obisnuieste sa bea alcool…cu sanse foarte mari sa joci in prelungiri la ea acasa, ca e singura… spune… de ceva timp… ca simtea  nevoia de o pauza sa-si limpezeasca gandurile…se  scuza ca s-a ametit putin…i-a placut compania…ii e si teama sa intre singura-n lift la ora asta, desi in bloc stau numai oameni seriosi : directori, colonei…).

In domeniul publicitatii fraza “Sa faci si sa spui ca faci ce faci” e una de baza, definitorie, numai ca majoritatea oamenilor care chiar au facut bine ce au facut, tac dintr-un exces de modestie si (culmea) tocmai acestia sunt uitati sau contributia lor este minimizata, limitata, chiar de catre oportunistii care de cele mai multe ori cresc, din pacate,  sub aripa ocrotitoare a modestilor plafonati, carora CREATURILE  ajung sa le fie sefi .

Modelele etice si de comportament specifice perioadelor de criza sunt dintre cele mai ciudate. Imi vin in minte versurile foarte inspirate din fabula Boul si vitelul a lui Odobescu:

„Un bou in post mare/Drept, cam ciudat vine/Dar asta se-ntampla in oricare loc/ Decat multa minte stiu ca e mai bine/Sa ai tatdeauna un dram de noroc” Recunosc, aceste versuri m-au obsedat de-a lungul vietii mele de salariat si la un moment dat eram chiar tentat sa le consider putin exagerate. Timpul, insa, mi-a demonstrat ca sunt de o necrutatoare, incontestabila valabilitate si actualitate.

Freud spunea ca ai nevoie de un vis ca sa poti suporta realitatea. Ei bine, acest lucru e mai adevarat ca niciodata. Numai un gand cu adevarat mare te poate proteja de manunchiul de agresiuni repetate, emanate de climatul socio-profesional cotidian si te va apara de influenta nefasta a CREATURII care te poate izbi si chiar zdrobi  in orice moment.

Nu-mi pasa daca acest articol se va bucura de aprobare sau de dezaprobare.Nu ma bazez decat pe convingerile mele spre deosebire de altii care se bazeaza pe pareri ale unor oameni importanti, pareri care genereaza trenduri si curente de opinie. Ca oamenii nu părăsesc companii ci părăsesc manageri (CREATURI PLATITE SI „BINE” ALESE, CARE SA FACA „”CE TREBUIE” PENTRU A OCOLI SOLUTIILE REALE ALE PROBLEMELOR REALE) este o constatare care nu-mi apartine dar cu care sunt intru totul de acord.

CREATURA este, in general, foarte greu de suportat. Depinde de noi daca o acceptam (cu lehamite) langa noi sau daca facem in asa fel incat sa-i prevenim aparitia sau macar sa-i temperam  evolutia, fiindca schimbarea ei in bine nu se (prea)  intampla.  Dealtfel sunt convins (si) ca nimic din ce exista nu se poate schimba cu 180 de grade. Lupul care-si schimba parul ramane cu vechiul narav. Despre oameni ce sa mai zic?!

Asadar: Cand vorbeste CREATURA, fa ceva si-nchide-i gura!!! (nu e ideea mea)…

Luca R Creatu’

Boema

Fratilor, ma gandisem azi-dimineata

Ca asa nu se mai poate, ca trebuie sa renunt la acest stil (dezordonat si cam scump) de viata.

Stiu, poate va pare ciudat  dar si  interesant oarecum,

Ca m-am gandit la asta abia acum.

Precum stiti, nu mai am douazeci, nici treizeci, nici chiar patruzeci de ani,

Si (la drept-vorbind), desi mi-am permis mai multe excese, niciodata n-am avut prea multi bani.

Unii ar spune ca au motive sa creada viceversa. E treaba lor.

Sunt liberi, pana la urma, sa spuna si sa creada orice vor…

Deci, cum a fost viata mea de pana acum? Cum am vrut eu sa fie?

Pai, a fost la un loc, toate astea: o continua aventura, o nesfarsita poveste de dragoste, o suava nebunie…

O aruncare de zar, un drum in zig-zag, aproape o utopie.

O stranie impletire de sunete, stridente pe alocuri,

Cate o noapte scurta, cate o amagire,  cate o surpriza pe tocuri,

O fantasma plutind in fum subtire de tigara, cate o mica aroganta,

Un pahar de vin (mereu plin), un condei intre deste, un ecou de romanta…

Socoteam  asadar, ca renuntand  la aceasta  viata vicioasa,  piezisa si zurlie

As fi avut, dragii mei, parte cel putin de-o meritata odihna si o bine-venita economie.

Pe la pranz, am tras puternic aer in piept si cu bagajul de ganduri facut,

Eram gata, in fine, intr-o viata mult mai linistita si poate mai comoda, sa ma mut.

Numai ca, nu stiu ce mi-a venit de m-am uitat in jur numai oleaca

Si i-am vazut pe cei aparent fara vicii, cei care altceva decat bani nu prea stiu sa faca.

Ce sa zic?! N-am gasit nici macar un motiv pentru care astia sa-mi placa.

Nici nu-i urasc … N-am fost ca ei, nu pot! … Nu voi fi niciodata.

Nu pot fi ca cei care dau bani pe masini  luxoase sa alerge cu ele ca  sa-si cumpere case

Si-asezandu-se-n ele sa viseze tot timpul nu la cai verzi (ca altii) ci doar la conturi grase…

Incrancenarea, graba si figurile lor preocupate, imediat, ca-ntro-o ceata,

M-au invaluit oprindu-ma din drum. M-au facut  sa renunt la gandul de azi-dimineata.

M-am intrebat:  Oare vreau eu ceva din toate astea?… Ce masini luxoase, ce case?!

Stiu, e imposibil, dar (daca s-ar putea), as vrea doar mai mult timp, ca sa-l petrec cu sprit si femei frumoase.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Multumit, am zambit la gandul ca mie chiar imi place grija mea cand n-am bani, ca e trecatoare

Pe cand grija lor de a face bani e statornica, ii bantuie vesnic, niciodata nu dispare.

Alt gand mi-a venit iute: E mult prea frumos traiul meu de acum!… Si-am ramas  pe loc, ganditor
Ar fi pacat sa schimb ceva-n viata mea, sa n-o traiesc la fel ca pana acum. Macar  pana mor!…

Acestea fiind spuse, as conchide formuland un fel de morala veche, dealtfel, de sute de ani:

La ce bun sa-ti traiesti  viata  numai cu gandul sa fabrici cat mai multi bani

Cand stii ca totdeauna ei iti vor fura linistea, devenindu-ti cei mai cranceni dusmani?…

………………………………………………………………………………………………………………………………..

… Si-am revenit de-ndata la obiceiurile mele obositoare si nesanatoase:

Traiesc intens clipa, alungand  omenestile griji pentru bani, masini de lux si case.

Deci, uitati asta-seara de necazuri! Sa ciocnim fratilor. Noroc!

Viata-i frumoasa, uneori dulce, alteori amara … Dar timpul nostru nu sta pe loc….

…Lasati afara tristetea. Macar in taverna asta, acum, nu va mai ganditi la viata amara.

Pana si Moartea, cand intra aici, isi lasa coasa afara.

Fiti insa atenti, la masa din coltul indepartat, in liniste, e cineva. Pare ca citeste.

E chiar ea, Moartea, din spatele ziarului pe care-l tine-n  mana, atenta, pe toti ne urmareste.

Luca R Dusu’

22 Octombrie 2012

Trei anotimpuri


La-nceput dragostea noastra avea aroma de mar,

De la floarea alb-roza, prinsa la tine in par.
Miros de iarba cosita a capatat
In vara cand mana-n mana intinse campuri am cutreierat.
Pacat!…
Iubirea noastra s-a stins mult prea devreme,
In miros proaspat de crizanteme.

Luca N’Impacatu’
9 August 2012