Pe planeta inerta soarele-a asfintit.

Istovite de zbor, pasarile-au murit.

Otrava cern norii peste-ntinse campii.

Falii lungi si adanci strabat drumuri pustii.

Violent se revarsa apele peste maluri,

Aducand deznadejde si urgie pe valuri.

Ingropand tot ce-i viu intr-un imens mormant,

Cutremure-astern groaza peste pamant.

Geme cate-un oras de razboi pustiit,

Din al mortii potir multi sarmani au sorbit.

Se ineaca speranta in oceanul de drame.

Bantuita e lumea de boli si de foame.

Bietii nostri parinti in zadar au trudit

Daca noi ne-am batut joc de ce-am mostenit.

Cand nimic n-a ramas nestricat, din ce-a fost,

Testamentele chiar nu mai au niciun rost.

Luca N Tulburatu’

10 februarie 2023