22 ianuarie 2018
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Egoparadox

Sunt, in principiu, un aristocrat –

Propagandist, suspect de misticism.

Sunt activist din lipsa de civism.

Sunt simplu, fiind foarte complicat.

Cand nu sunt rau, sunt omul cel mai bun,

Eu, pesimistul cel mai optimist.

Sunt proletar dar si capitalist.

Sunt zgomotosul cel mai taciturn.

Sunt sfantul stapanit de erezie,

Nelinistitul cel mai linistit.

Sunt cabotin si artist-emerit,

Cosmopolit traind in sihastrie.

Sunt popular din mare plictiseala.

Eu sunt avangardistul desuet,

Un huligan cu fire de poet.

Sunt moralistul cel fara morala.

Sunt patriotul cel fara de tara,

Vizionar lipsit de viziune.

Sunt ziditorul cel fara de nume

Uitat mereu pe ziduri, fara scara.

Sunt un neinteles care-ntelege.

Iscoditor fiind, sunt prea discret.

Sunt si analfabet si exeget,

Judecator al celor fara lege.

Eu sunt avarul prea cheltuitor,

Nascut demult, descoperit recent,

In inocenta mea sunt un docent,

Un imprudent mult prea prevazator.

Luca N Principialu’

22 ianuarie 2018

31 iulie 2017
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Cea mai tristă zi de primăvară

Ne jucam pe marginea drumului, cum se joacă copiii la țară,

În după amiezele liniștite de primăvară.

Făcând zgomot mare, stârnind praf pe șosea,

Cu caii-n galop, o căruta trecea.

Erau în caruță nea’ Marin cu fie-sa, o fată frumoasă și cuminte

Fața ei părea amorțită, nu veselă, cum era cu o zi înainte.

Avea pe cap o basma neagră, privirea-i era împietrită…

A trecut repede. Ceata noastră a ramas uimită…

–  Nu ne-a văzut!… am zis. Că-ntotdeauna

Ea ne face voioasă cu mâna….

Cu toții, mirați, ne-am întrebat:

–  Chiar nu ne-a văzut? Ce-o fi cu ea? Ce s-o fi întâmplat?…

–  O duce p-asta mică la cumnată-sa; am auzit-o pe tanti Mituța.

Săraca Măriuța!

……………………………………………………………………………………….

A doua zi banca ei era goală…

Cand am aflat de ce Mariana n-a venit la școală

Nimeni n-a mai avut chef de joacă.

Nici un copil nu știa ce să spună sau ce sa facă.

În întregul sat se zvonise

Că ieri, nevasta lui Marin murise,

–  Mariana nu mai are mamă!… șușoteau niște colegi mai mari…

Lacrimi i se prelingeau învățătoarei noastre de sub ochelari…

……………………………………………………………………………………….

Prin fereastra clasei vedeam fremătând castanii de-afară.

… A fost cea mai tristă zi de primăvară…

Luca N’ Împăcatu’

30 iunie 2017

20 iulie 2017
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 1

Balada lui Vasile – liber cugetatorul

Vasile-i un om de treaba, un fiu mandru de taran

Care are o deviza: Nu depind de vre-un program!

Ganditor de profunzime  cu-ndeletniciri lejere,

E un soi de Moromete – nepreocupat de-avere.

Cand in noaptea cea tarzie se topeste orice larma

Adanc cugeta Vasile, inainte sa adoarma.

Atunci, gandu-l poarta iute catre tot ce a gresit,

Si cu gandul sau cu fapta, ziua a pacatuit.

Am mintit si am fost mandru fata de semenii mei,

Am cazut in blasfemie, injurand de dumnezei…

Si ca-n orice zi, pot spune, ca nu prea am avut spor

Ce sa zic?… Ca sa fiu sincer, cu munca nu ma omor.

Ar mai fi ceva: vai Doamne, am mai fost si pofticios

Cand pe ulita vecina-si unduia trupul frumos…

Iar cam pe la miezul zilei  in taverna am intrat

Si cand m-am urnit de-acolo, chelnerii faceau curat…

Am golit pahare multe, am barfit si-am cugetat

Cu sarg, pana am dat gata ajutorul de la stat…

……………………………………………………………………

Zi de zi nevasta-l roaga: mai Vasile nu mai bea

Ca incep copiii scoala si n-au cu ce se-ncalta.

Inteleg ca n-ai serviciu de doi ani, insa, macar

Fa cate ceva prin curte, fii nitel mai gospodar!

Casa noastra sta sa cada, geamul de la drum e spart.

In ograda-i gol cotetul, si cuptorul s-a crapat.

Ruginita coasa-ti  zace  langa sapa si lopata,

Cade ciutura-n fantana cand ma chinui sa scot apa.

………………………………………………………………………

Cu mult tact, cum ii sta-n fire, lung Vasile o priveste

Si cu miere-n voce-i spune ca-n curand se pricopseste:

C-a gandit un plan: de maine nu mai bea, nu mai fumeaza

Si nici nu mai umbla-creanga. Chiar maine se angajeaza…

– Maine, chiar la prima ora ma voi duce la serviciu

Voi aduce bani acasa, n-o sa mai am niciun viciu…

Ca visezi, vei crede maine, cand vedea-vei pe-nserat

Cum la  tine-n curte intra o minune de barbat,

Cu sacosile-ncarcate cu de toate, zambitor,

E barbatul tau, vezi bine, muncitor si iubitor….

Nu mai e mult pana maine!.. Acum du-te si te uita

Daca-n sticla din camara, a ramas vreun pic de tuica…

E aproape miezul noptii. Vreau sa-mi fac curaj sa dorm

Am nevoie de odihna, precum are orice om.

Iar daca nu-mi vine somnul prea curand, sa il astept

Cugetand cum pot, de maine, tot ce am gresit sa-ndrept.

………………………………………………………………

Sa sfarsim cum se cuvine balada asta rurala

E firesc s-avem nevoie de-o concluzie finala:

Oricare ne-ar fi menirea trebuie sa ne-amintim

Ca schimbarea e constanta in lumea-n care traim.

Ca tot pom e si cel care de ani buni nu mai rodeste

Si nu doar Vasile-al nostru, munceste doar cand gandeste.

Luca N’ Schimbatu’

20 iulie 2017

12 mai 2016
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Pastel de targ israelit

Suav refren in zumzetul de targ,

Prin proaspata racoare-a diminetii

Strabate dintr-un vechi violoncel,

Grav, acompaniind tumultul pietii.

E-un targ de vechituri in Tel Aviv

Pe-o strada-ngusta si aglomerata

Unde cu marfa-ntinsa pe trotuar

Mai multi evrei clientii isi asteapta.

Sunt oamenii tacuti si rabdatori

Pe care asteptarea ii apasa,

Nadajduind si azi, la fel ca ieri,

Ca vor pleca cu ceva-bani acasa.

Cu ochelarii lui stravechi pe nas

Un anticar o carte rasfoieste,

E Biblia din care zi de zi,

De-o viata, cu evlavie citeste.

Alaturi de-o masuta cu pantofi

Pe care praful strazii se asaza,

Un tanar cu un aer obosit

O trista melodie fredoneaza.

Cu-n sfesnic auriu in mana dreapta

O blonda pistruiata lancezeste

Pe scaun, langa mica ei taraba

La care nimeni azi nu se opreste.

Pe toti, negutatori sau  musterii,

Ii stapaneste-o mare  plictiseala

Iar soarele trimite peste toti

Caldura datatoare de-ameteala.

Doar un batran care a targiut

O palarie cam decolorata

Zambeste fericit ca i-au ramas

Cativa sekeli pentru o inghetata.

Prin mijlocul multimii adunate,

Cu greu un cersetor isi face loc

Si langa negustori cand se opreste

Mai murmura ceva despre noroc.

Domol, intr-un tarziu, amiaza vine

Si se asterne peste Tara Sfanta.

E ofilit de soare Tel Avivul

Si nici violoncelul nu mai canta.

 

19 decembrie 2014

Luca N’ Racoritu’

8 martie 2016
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Despre inteligenta si frustrare…

Azi  o piatra ratacita pe o margine de lac

mi-a vorbit despre descinderea din abstract;

despre timpul scurs in neant –  inexorabil, exact,

despre pudoarea deziluziei  inceputului  ratat.

Am ascultat-o atent,  rabdator si deloc  mirat,

cum despre drama constiintei impietrite  a filozofat.

Tintind-o cu privirea rece, drept in fata,

am inceput sa-i spun si eu povesti despre viata,

despre intunericul  purtat ca o pecete

de viata-n fiinta ei paná-n infern, la fel, de cand incepe.

……………………………………………………………………………….

Fiind tarziu, am mangaiat-o pe obraz  si-am plecat.

Ea a ramas nemiscata la gestul  meu delicat.

Gandind la tot ce-am zis si-am ascultat,

mergeam in noapte singur, cu pas rar, apasat,

privind din cand in cand spre cerul plin de stele

indiferente la revendicarea revoltei mele.

Din nou, la intalnirea viitoare,

cu-aceiasi piatra voi vorbi despre frustrare.

7 martie 2016

Luca N’ Impietritu’

14 august 2015
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Balada unui popor trist

Ingenuncheata  de o lege stramba

Sarmana-tara noastra se afunda

Intr-o mocirla grea, coplesitoare

Din care nu-i nadejde de scapare.

Caini hamesiti cu fete somnoroase,

Conducatori penali, cu cefe groase

Isi umilesc poporul banditeste,

Furandu-i tot, din tara il goneste.

Ne pleaca fiii-n alte zari, departe

Invinsi de greutati  si nedreptate

Si  tristi  se sting batranii in spitale

Satui de amagiri si vorbe goale.

Cu ce-am gresit sa suferim atat?

De ce traim din vesnic imprumut?

De ce in tara noastra nu se poate

Sa vietuim in pace si-n dreptate?

………………………………………

Sunt numai intrebari fara raspuns.

Nicio reteta nu mai e de-ajuns.

De vid moral si cancer de orgolii

Nu se gaseste leac in sanatorii.

Popor roman, cu spirit geto-dac,

E mult prea mult si nu mai pot sa tac!

Oriunde te-ai afla, eu azi te chem:

Ridica-te, fii curajos si demn!

Luca Pitesteanu’

14 August 2015

11 martie 2015
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Balada iubitorului de tara

http://www.livebiz.ro/video/zbor-deasupra-romaniei-pe-acordurile-muzicii-lui-ciprian-porumbescu/

In exil, pana fi-voi batran,

Dac-as fi obligat sa traiesc,

Numai gandul curat, de roman,

As pastra – si un strai romanesc.

 

Nevoie nu am de mai mult.

Nu vreau nici averi, nici  marire

Doar o doina de-a noastra s-ascult

Cand mi-e dor,  tara draga, de tine.

 

Iar de-ar fi dupa ani sa revin

Sa mai pot c-un prieten vorbi

Romaneste, la o cana cu vin

Despre tara. Atat as dori.

 

Dac-ar fi de o mie de ori

Pe Pamant sa ma nasc si sa mor,

Negresit, tot de-o mie de ori,

Te-as iubi, tara mea – sfant odor.

 Luca N Exilatu’

5 Martie 2015

9 octombrie 2014
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 4

Balada unui baiat bun

Cand cu copiii ma jucam

Sarac, fara pretentii,

Eu nici macar n-am spart vre-un geam

Cu mingea, ca baietii.

Nepopular, mult prea retras

Sau prost, cum ziceau unii,

Eu, fara voie, am ramas

De-atunci, de rasul lumii.

La scoala n-am fost prea activ

Si stiu ca-ntr-o lucrare

M-am compromis definitiv

Scriind “A pus de soare”.

Cu greu, liceul terminam

Si dupa-ncorporare,

In locul tuturor faceam

Plantoane si sectoare.

Desi pe multe-am indragit,

N-am fost placut de fete

Timid fiind, n-am fost dorit

Ca Mutu sau Terente.

 ……………………………………….

Muncesc de rup, de zece ani,

De cand mi-am luat serviciu,

Pentru o bruma, doar, de bani:

E unicul meu viciu.

 REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

………………………………………………

Sa fac, mi-am zis, ceva ce  rar

Mai zgandara poporul

Si deveni-voi popular

Ca  Jack Spintecatorul.

Deci, acum doua saptamani

Un mare zvon am dat:

Ca cel mai mare pot chiar eu

La Loto-am castigat.

De-atunci nu stiu ce sa mai fac

Pentru ca lumea toata

Cu dragoste m-a-nconjurat

Cum n-am sperat vreodata.

Sotia-mi pregateste-acum

Cafea de dimineata

Si nu ma lasa nicidecum

Sa merg singur la piata.

La munca seful m-a chemat

Discret, intr-un birou

Salariul mi l-a majorat

Si mi-a dat si-un cadou.

Multi fosti-colegi m-au vizitat

Si eu, de bucurie

De saracie am uitat

Ce tragi-comedie! …

Desi nu stiu sa fi avut

Vreo sora sau vre-un frate,

Trei domnisoare-au aparut

Si-au zis ca-mi sunt nepoate.

 ………………………………………………

Ca sunt frumos, ca sunt destept

Ma tot complimentau,

Cu pretuire si respect

Mai ca ma sufocau.

 ……………………………………………….

Si fiecare dintre ei

Ma ruga sa-l ajut

Cu ceva (zeci de mii de lei)

Cu titlu de-mprumut.

……………………………………………….

Cu un avant nemaivazut

Nevasta mea, voioasa,

La toti cadouri le-a facut

Cam tot ce-aveam prin casa.

…………………………………………….

Celor care-ascultati, acum

Va spun o pilda veche:

Cand esti sarac, daca esti bun,

Esti prost de n-ai pereche.

………………………………….. 

REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

9 octombrie 2014

Luca N Imperecheatu’

3 septembrie 2014
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Ars metaforica

De n-ar fi vazduhul-suras peste zare,

Soarele ar fi trist ca o stea cazatoare.

De nu s-ar aprinde rasaritul din mare,

Muntele ar fi doar palid nor peste soare.

De n-ar fi aripa desenand pe cer zborul,

Pe ascunse carari ni s-ar rataci dorul.

De n-ar fi in gand amintiri sa ne-invie,

Ne-ar cuprinde uitarea-n ceata ei cenusie.

………………………………………..

De n-ar fi speranta in prietenie,

Am strabate stingheri viata trista, pustie.

………………………………………..

De n-am avea-n vis colorate imagini

Ar ramane nescrise milioane de pagini.

3 septembrie 2014

Luca N Stavilitu’

14 martie 2014
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 3

Ultimul vis al fratelui cel bun

Te rog sa taci, nu spune vre-un cuvant.

M-am saturat sa-mi spui cat sunt de bun,

Ca sunt cel mai iubit de pe pamant,

Pentru ca stiu, am fost doar un nebun.

 

Am fost nebun, avid de libertate,

Intotdeauna intre sah si mat,

Si mult prea des privit cu ostilitate

De cei care m-au vrut ingenuncheat.

 

Puterea sa-mplinesc ce-a trebuit,

Trecand de multe-oprelisti si primejdii

S-a stins usor si-acuma, spre sfarsit,

Mi-a mai ramas doar umbra deznadejdii.

 

In searbada vietii melodramă,

Cu vechi dileme dostoievskiene

Am fost un leu batran, de buna-seama

Nebun si slab si incoltit de hiene.

Eu nu mai am nici timp si nici rabdare

Sa tot astept un frate care vine,

Sa ma pofteasca  la o masa mare

Intinsa  pentru el, nu pentru mine.

Din tot ce vrei sa-mi dai nu iau nimic.

Ce-mi datorezi, de-acum, sa fie-al tau.

Din viata mea a mai ramas un pic

Si voi pleca fara sa-mi para rau.

 

Pentru a trece-n vesnicul taram

Deschide-voi curand ultima usa

Si vreau, fara comori ce devin scrum,

Sa traversez desertul de cenusa.

 Asa ca taci. Nimic nu vreau sa-aud.

De-acum la fraze dulci voi fi imun,

La vorbele-ti frumoase fi-voi surd;

Ucide-l azi pe fratele tau bun!

 

14 martie 2014

Luca N Visatu’