Forumul de la Davos s-a incheiat. Se profileaza un viitor sumbru.

 

 

Conform https://radiogoldfm.ro/

La reuniunea incheiata in 20 ianuarie a Forumului Economic Mondial de la Davos s-a decis ca:

– pana in 2030, 70% din populația planetei va trebui concentrata in orașele mari, care vor deveni inteligente ulterior,

– pana in 2030, 40% din suprafata planetei să fie total nelocuita, iar până în 2050 sa se elibereze teritoriile planetei in proporție de 80%.

– pana in 2030, fiecare locuitor al planetei va fi nevoit sa se obisnuiasca sa consume numai 16 kg de carne, 90 kg de lactate si maximum 200 de oua pe an.

 

Deja cei care hotarasc soarta omenirii creaza numeroase probleme grave pentru ca tot ei sa poata oferi “solutii”. Legile, daca nu se schimba intr-o masura substantiala, se aplica in mod arbitrar, intotdeauna in detrimentul celor multi. Dubla masura fiind deja o practica, numai cei mai obedienti vor fi (intr-o oarecare masura) scutiti de rigorile/efectele ei.

Cu alte cuvinte, unii vor fi pusi sub acuzare pentru fapte pentru care altii vor fi exonerati. Si asta intr-o asa-zisa libertate in care omenirii i se induce ideea ca-si poate alege si influenta propriul destin, desigur, in mod democratic. Ce iluzie! Realitatea este ca aceasta omenire amarata este exploatata crunt si urmarita pas cu pas. Controlul populatiei este de netagaduit si din ce in ce mai presant, omul fiind fortat sa traiasca intr-un complex sistemic de inteligenta artificiala, restrictiv, de indobitocire de reeducare, conformare si “întuneric” alimentat permanent cu informaţii false. Omul simplu va fi complet si definitiv lipsit de putere. Conducatorii misteriosi, in mare parte necunoscuti ai lumii (asa-numita “oculta”) dirijaza de multa vreme acest sistem folosindu-si “locotenentii” adica personaje foarte puternice, vizibile si influente (sefi de state si de guverne, de mari corporatii, bancheri, sefi de organizatii politice, medicale, de mediu …)  folosind diferite tehnici si strategii de supunere a majoritatii populatiilor.

Lumea, in ansamblu, va deveni in scurt timp o mare inchisoare in care si aerul va fi rationalizat, de el bucurandu-se numai cei mai disciplinati dintre cei alesi sa supravietuiasca.

O tehnică perfida la care asistam impasibili chiar in aceasta perioada este provocarea razboaielor in scopul de a inlesni împrumuturile (cu bani) ale taberelor fortate sa intre in conflicte (militare). “Ajutoarele” pentru inarmare si sustinerea logistica a combatantilor este generatoare de profituri fabuloase pentru producatorii de armament si pentru sistemul bancar. Si, cu cat se simte mai aproape stingerea conflictelor, cu atat mai tare se accelereaza si se sporesc “ajutoarele”  cu arme si munitii dintre cele mai sofisticate, mai performante si, bineinteles, dintre cele mai scumpe. Astfel durata razboaielor se prelungeste cat se poate de mult. Nu conteaza ca in aceste confruntari mor zeci, (poate sute) de mii de oameni nevinovati. Oamenii sunt folositi unii impotriva altora si sunt folositori numai ca masa de manevra, singura lor valoare luata in calcul de puterea oculta fiind valoarea de intrebuintare.

Intr-un tarziu, cand razboaiele de opresc, este nevoie de alte imprumuturi acordate cu “generozitate” pentru reconstructie.  Bietii combatanti se indatoreaza şi mai tare, la dobanzi inrobitoare şi pe termen lung. Renunta la suveranitate si se pun, practic, la dispozitia mai marilor lumii, Liderii bine intentionati, cartitori sau incomozi sunt suprimati, se modifica graniţele tarilor si se reconfigureaza hartile.

Din ce in ce mai mult se aduce in discutie deteriorarea relaţiei speciei umane cu mediul înconjurător si necesitatea reducerii numarului populatiei de pe planeta, ca masura de stopare a declinului civilizatiei.

Propagarea epidemiilor si suprimarea consumatorilor inutili vor fi explicate ca interventii salvatoare, de reglare eficienta a echilibrului intre numărul locuitorilor planetei și volumul mijloacelor de subzistenţa – pentru asigurarea bunastarii generatiilor viitoare.

Ni se explica despre Forumul Economic Mondial ca reprezinta o autoritate internaţionala puternica, instituita si cu inalte competenţe, capabila sa implementeze politici in scopul eliminarii neajunsurilor din prezent si al eliminarii modului de viata “nesustenabil”.

Numai ca, in fapt, aceste politici converg catre un obiectiv sinistru: acela de reducere drastica a  numarului populatiei.

Dar mai sunt si alte metode de reducere a numarului oamenilor de pe planeta si de evitare a suprapopularii. Categoria varstnicilor considerati nefolositori va fi in mod deosebit afectata de aceeste masuri. Si observ cu surprindere ca din ce in ce mai multi semeni accepta si impartasesc argumentul adus in sprijinul ideii ca populatia trebuie limitata pentru a putea  supravieţui pe o planeta limitata, considerandu-l just, la fel ca pe unele măsuri extrem de dure precum eugenia, sterilizarea obligatorie sau perceperea unor taxe celor care doresc sa procreeze.

Declarat oficial ca intalnire informala, fara putere executiva in vreo organizație internaționala, evenimentul din cea mai inalta statiune montana din Elvetia reuneste anual personalitati din domeniile: politica externa, bancar, de afaceri, reprezentanti sau conducatori ai majoritatii multinationalelor, creatori de tendințe culturale… Intre cei aproximativ 2500 (dupa unele surse 2700) de indivizi prezenti la aceasta ultima editie, au fost  si peste de 100  dintre miliardarii (recunoscuti) ai lumii.

La Forumul de la Davos nu participa oricine. Ca sa devii membru trebuie sa achiti o taxa de aproximativ 600 000 de franci elvetieni. Ca sa participi la “dezbateri” mai achiti vreo 250 000. Par sume foarte mari dar informatiile primite in  discutii fata in fata, pe care nu le inregistreaza nimeni, care au loc in cercuri restranse, sunt foarte pretioase si stau la baza unor acorduri încheiate de cei mai importanti lideri de afaceri. Aceste acorduri genereaza tunuri de sute de milioane sau chiar de miliarde de euro.

De 50 de ani, acolo la Davos, in cadrul acestui competent si etic Forum Economic Mondial, sub protectie si paza stricta, asigurata de o adevarata armata de forte de ordine (cu nu mai putin de cinci mii de membri), alesii liderilor globali (adica ai ocultei), practic, ne decid soarta. Lucrarile (si lucraturile) de acolo s-au incheiat. Urmeaza punerea in aplicare a masurilor stabilite.

Tema acestei ultime ediții a Forumului a fost „Cooperarea într-o lume fragmentată” iar dezbaterile  au cuprins analize si masuri privind provocarile de ordin economic (in conditiile cresterii alarmante a inflatiei si a nivelului de indatorare al unor tari), de ordin geopolitic si de securitate, si, nu in ultimul rand, de ordin climatic.

Poluarea ne îmbolnăvește și ne ucide. Este clar. Expunerea la poluare a crescut in mod dramatic, criza climatica se accentueaza si isi face simtite efectele nefaste. Se imprastie panica. Ne sunt prezentate rezultatele apocaliptice ale unor cercetari cu finantare substantiala. „Asa nu se mai poate! Vom muri daca nu vom lua urgent masuri de combatere a poluarii”.

Obiectivele anti-poluare prevazute in Green Deal-ul european raman de actualitate si vor fi realizate prin politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, generate de arderea combustibililor fosili sau/și de defrișari. Se va continua dezvoltarea infrastructurii necesara productiei de energie verde.

Numai ca asta presupune (printre altele) si incetinirea dezvoltarii economice. Constatam ca asigurarea mentinerii locurilor de munca nu reprezinta o grija fundamentala ci dimpotriva, fiind amenintata semnificativ de aceasta orientare ecologica. Oare e de preferat sa se moara din cauza poluarii sau din cauza foamei? E de dorit ca omul sa moara cu plamanii sanatosi dar subnutrit, bolnav de foame?

Este deja cunoscuta, strategia de „greenwashing” prin care reprezentantii industriilor poluante se prezinta, nu mumai la Davos (dar mai ales acolo), ca fiind responsabili față de mediu. Aceasta strategie apare la fiecare editie a Forumului sub diverse forme. Reprezentantii marilor companii poluatoare si-au reafirmat, si in aceasta ultima editie, „grija” pentru sanatatea mediului si faptul ca extinderea activitatilor lor nu vor avea impact negativ asupra mediului.

Totusi, o parte a participantilor a folosit ca mijloc de transport, la fel ca la editiile precedente, avionul, care, dupa cum se stie este cel mai poluator mijloc de transport. Demagogie, minciuna, cinism?!? …

Am citit ca cele peste o mie de avioane private care i-au transportat pe participamtii la Forumul precedent au produs emisii echivalente cu cele pe care le-ar produce 350 000 de autoturisme. Ramane sa aflam, (daca va fi comunicat oficial)  numarul avioanelor folosite la forumul care tocmai s-a incheiat. Va fi interezant, zic …

Protestatarii “de mediu” au fost si ei acolo, in fata sediului, si in spatiile inchiriate de pe promenada, si au avertizat ca pentru industriile cu adevarat poluante se pregatesc (din nou) seturi de concesii si “sanctiuni” minimale, derizorii, pentru gravele prejudicii aduse mediului inconjurator si respectiv pentru influenta lor nefasta in provocarea schimbarilor climatice.

Davos este locul in care reprezentantii țarilor bogate promit (solemn) sa “ajute” financiar țarile sarace, afectate de dezastre naturale cauzate in principal de schimbările climatice.

Concluziile dezbaterilor vor fi abil comunicate de media globala, in majoritate corupta si subiectiva. Nu e momentul si nici tema acestui articol, punerea pe tapet a celor mai grosolane dintre stirile false sau (cel putin) „confuze”, fabricate de unele dintre cele mai importante televiziuni si publicatii de renume.  Si nu vorbesc (numai) “din citite sau din auzite”…

Actualul mediu economic, cu inflatie ridicata si datorii mari duce la limitarea  posibilitatilor de crestere economica, de mentinere (nicidecum de crestere) a nivelului de trai al categoriilor vulnerabile. Domeniile producției industriale, al investițiilor, transporturilor, agriculturii vor suferi scaderi semnificative. Cursul acțiunilor la burse va scadea si el. Asta nu inseamna (neaparat) criza dar inseamna (cu siguranta) recesiune.

2023 este declarat anul prabusirii economice, al foametei si al inteligentei artificiale.

Multi spun ca in perioadele de recesiune sau in cele de criza, cei mai capabili dintre „decidenti” pot identifica si exploata si unele oportunitati. Din pacate, in Romania n-am prea avut parte de astfel de decidenti.

Puterea oculta isi extinde (deocamdata) controlul asupra politicii globale, asupra afacerilor, bancilor, armatei şi mass-mediei, cu accent pe realizarea obiectivelor din domeniul energiei verzi, al  orașelor inteligente, al inteligenței artificiale și al inlocuitorilor de hrana.

Procesul de implantare de microcipuri in corpul oamenilor a început déjà dar prea putini stiu ce  îi aşteaptă si nici nu (prea) doresc să afle mai multe despre lumea in care vor trai ei dar mai ales urmasii lor. E mai comoda ignorarea realitatatii sumbre care se profileaza din ce in ce mai clar. Este o stranie stare de apatie care “protejaza” de griji si nevoi. Cine n-are griji, n-are nici nevoi si … e fericit, nu-i asa?

Este tocmai starea de care cei care “vor binele omenirii” au nevoie pentru a-si implementa, prin abile tehnici de control al mintii, planurile meschine.

Manipularea nici macar nu mai e subtila. E de-a dreptul nesimtita, jignitoare, de un draconic cinism. Oamenii de rand (care vor ramane vii), cuprinsi de frica, desconsiderati si batjocoriti  vor fi nevoiti sa se multumeasca cu din ce in ce mai putin si, in mod evident, se vor complace in blazare si ignoranta. Vor prefera negarea in locul certitudinii.

Consecinta: nefiind niciodata indeajuns de bine pregatiti pentru ce va sa vina, cascada efectelor schimbarilor “in bine” decise la Davos, ii va lovi crunt. Si in mod repetat. Viata celor multi va deveni un cosmar. Lor nu le va ramane decat sa se conformeze, si, vrand-nevrand, in incercarea disperata de supravietuire, se vor “multumi” cu un nou statut. Acela de unelte vorbitoare.

 

Luca N Vorbitu’

22 ianuarie 2023

Dictatura, criza si noua reeducare

Acest articol este unul de opinie. Indemn cititorii sa gandeasca si sa actioneze numai conform propriei constiinte.

De aproape doi ani amintesc si avertizez in articolele mele despre iminenta instalarii unei dictaturi. De atunci, chiar daca existau semne clare, din adancul sufletului imi doream sa n-am dreptate. N-am ambitii de influencer. Acum, insa, constat cu tristete ca ce scriam atunci, se intampla. Tradarea, impostura  si nesocotirea intereselor statului chiar de catre cei responsabili cu apararea acestor interese, isi spun cuvantul.

Amplificarea puterii economice (mai ales comerciale) in detrimentul celorlalte puteri, religioase si militare s-a impus rapid si are (si va avea si in viitor) consecinte sumbre. Cei bogati, cum ar fi gigantii comertului farma sau complexul militar industrial vor fi cu mult mai puternici si vor stapani lumea cu mai mult spor ca pana acum. Resursele financiare, materiale, ale solului si subsolului, ale apelor, resursele umane … in fine, resursele de orice fel, vor fi transferate in cea mai mare parte in proprietatea lor. Vor reprezenta avutia lor, o avutie  sporita prin deposedarea (fortata sau nu chiar)  celor slabi si supusi, o avutie care va spori necontenit.

Aparitia unei generatii de supusi, condusi prin activitati manipulative dintre cele mai eficiente este peremptorie. Aceasta generatie nu va fi rezultatul unui potop de nenorociri si convulsii ci a unui mod nou de organizare urzit de puternicii planetei.

Nivelul inalt al conformarii la noile restrictii impuse “pentru a invinge pandemia” a avut, dupa parerea mea, rezultate surprinzatoare chiar si pentru cei care au initiat acest experiment. Stapanii au avut de castigat miliarde, deci lor nu le va fi deloc greu sa (in)stapaneasca in continuare, masiv,  prin instrumente subtile de convingere (pentru cei mai putin inzestrati) sau de constrangere pentru cei mai “rebeli”.

Omul simplu si din ce in ce mai slab va deveni un dominat, un obiect anodin “flexibil” si  tranzactionabil. De gradul de adaptabilitate al fiecarui „slab” va depinde evolutia si supravietuirea sa.

Cuvantul va capata valente noi si va fi arma principala a celor puternici. Ei vor avea intotdeauna dreptate. Cuvantul lor va fi de ajuns. Le va fi necesar numai un cuvant, un ordin scurt si nesupusii vor fi anihilati.

Sub pretextul unor asa zise stari de criza, pentru protejarea si conservarea intereselor stapanitorilor, cei slabi vor fi continuu supravegheati, controlati si terorizati. Drepturile si libertatile civile vor fi restranse pana la un minimum de neimaginat in urma cu putina vreme.  Libertatea constiintei celor slabi va fi modelata astfel incat ei, cei slabi, sa devina idioti utili, dominati de un vesnic sentiment de vinovatie si de resemnare. Va aparea o noua forma de reeducare.

Se vor folosi noi si variate metode de delegitimare si anihilare a puterii personale – izvorata din (vechea) democratie- a celor din categoria celor multi si slabi.

Sigur ca vor fi si unii din categoria celor slabi care vor continua sa discearna, sa inteleaga ce se intampla cu omul si omenirea supusa normelor emise de stapani, dar, desi vor continua sa judece in mod rational, de teama vor spune altceva decat vor crede.

In fine, “rebelii”, cei care vor incerca sa refuze sa-si insuseasca noile norme si doctrine, sau sa emita opinii diferite vor fi aspru si exemplar pedepsiti. Daca nu vor exista astfel de rebeli ei vor fi inventati si „extrasi” din randul celor slabi pentru ca stapanii vor dori sa arate ce patesc cei care nu se supun. Vor exista tapi ispasitori care vor fi jertfiti pentru vina de a nu rezona cu inflexiunile ideologice ale stapanilor. Invatamantul se va afla intr-o continua decadere. Transmiterea cunostintelor va fi rationalizata si personalizata, si intotdeauna orientata in beneficiul stapanilor. Fiecare ins din categoria celor slabi va avea acces numai la cunostintele decise ca necesare pentru el prin algoritmi si punctaje inventate si folosite de stapanii asupritori dupa bunul plac al acestora din urma.

Oamenii nu mai citesc carti, de aceea stapanilor le va fi foarte usor sa aplice aceaste masuri de reeducare folosind inteligenta artificiala si mijloacele media precum si felurite „retele de socializare” care au fost cumparate sau rechizitionate.

Paradoxal, desi lumea va parea ca a evoluat, prin fenomene adiacente celui de „cancel culture”, se va instala o stare de (docila) indobitocire.

Fiecare om din randul celor multi va trai si va muri intr-un intunecat anonimat pe cand stapanii se vor bucura de o imensa prosperitate, de toate beneficiile, popularitatea, recunoasterea si recunostinta cuvenite inteleptilor si vizionarilor organizatori ai vietii colective si administratori ai resurselor.

Vor fi estompate si pana la urma eliminate toate urmele valorilor spirituale ale generatiei anterioare iar lupta pentru supravietuire va lua forme inspaimantatoare, imorale, bazate pe  lasitate si egoism.

Exacerbarea, prin propaganda si manipulare, efectelor fenomenului Covid a fost fost metoda folosita de alesii (stapanii) nostri pentru desolidarizare si reducere la tacere a celor care indrazneau sa-si exprime opiniile si sa le deschida ochii unor semeni mai putin mobilati intelectual.  Poate fi acest lucru calificat drept mijloc de instaurare a unui regim dictatorial, un atac evident la democratie? Fara nicio indoiala!

Cu doua zile in urma, intaiul medi(t)ator al tarii a decretat renuntarea la restrictii. A facut-o in acelasi mod, nejustificat, foarte usor, la fel cum a procedat cand decreta starile de alerta, de urgenta sau prelungirea acestor „stari”. De ce? Pentru ca poate, pentru ca cei care si-au manifestat ferm dezacordul cu aceste masuri au fost putini. Foarte putini. Usor de neglijat si de blamat.

Romanii sunt, in majoritate, tacuti, imobili, mult prea preocupati pentru „ziua de maine”, amortiti in resemnare. Supusi. Ei indura multe, iar intaiul medi(t)ator pe asta se bazeaza in incercarea de inlocuire a dictaturii sanitare cu cea militara. Si are, din pacate, mari sanse de reusita.

Trecand peste prevederile constitutionale se doreste punerea in opera a starii de criza – o gaselnita de cedare a tot ce a mai ramas din suveranitatea tarii noastre. Soarta si avutia acestui popor va fi in mainile strainilor, care ( a t e n t i e !) nu sunt la fel de omenosi ca romanii ci dimpotriva.

N-am (prea mare) incredere in parlamentari. Au dovedit, si ei, de nenumarate ori ca n-au in vedere (numai) binele poporului pe care-l reprezinta. Mai mult decat atat, o parte a parlamentarilor voteaza aproape de fiecare data in dispretul romanilor. Totusi, cea mai mare gresala ar fi ca puterea de decizie detinuta de Parlament sa fie predata unui grup restrans de conducatori sau unei junte.

Daca puterea Parlamentului va fi diluata sau cedata in totalitate unui astfel de grup (fie el si CSAT) va fi rau de tot. Functie (mai ales) de interesele straine, adica ale stapanilor, de presupuse  riscuri determinate de stiute (sau „descoperite” la moment) vulnerabilitati, vor aparea mereu noi si noi stari excepţionale, de urgenta, de criza sau alte feluri de “stari” care vor limita drastic libertăţile individuale. Interesul national va ramane o biata sintagma vlaguita si golita de continut odata cu renuntarea la ultimul strop de suveranitate nationala.

A se interveni in structura arhitecturii puterii actuale ar fi cea mai mare greseala. Puterea legislativa este atributul Parlamentului si va trebui sa apartina (numai) Parlamentului.

“Gestionarea in mod just” a libertăţilor individuale nu poate fi transferata unui grup restrans de decidenti comandati din afara/reprezentanti ai unor interese straine “obscure”, care sa actioneze la ordin sau “dupa dictare”. Daca se va intampla asa, vom vedea si simti consecintele. Curand. Valori democratice ca: egalitate de șanse, drepturi si libertati cetatenesti, solidaritate, înțelegere reciproca, vor fi in cel mai bun caz, slabite pana la definitiva disparitie, sau, in cel mai nefericit caz, eliminate brutal.

Nu va amagiti. Incercarea, deocamdata nereusita, de impunere a „starii de criza” se va repeta (sub alta forma) mai devreme decat va asteptati.

Se incearca prin fel de fel de pretexte implicarea tarii noastre in conflictul militar inceput acum doua saptamani aproape de granitele tarii noastre. Acesta este tot un ordin de la stapanii care vor sa-si rezolve problemele trimitandu-i la razboi, ca sa nu spun la moarte, pe cei slabi.

Maine vine in inspectie  (nu „ditamai” Biden ci) Kamala Harris, o femeie de conditie intelectuala modesta, care de cand a devenit Vicepresedintele SUA n-a reusit altceva decat sa se faca de ras (inclusiv in formatiunea politica din care face parte). Asta spune mult si despre categoria din care face parte KWI-ul nostru. „Venerabilul” Biden n-a considerat necesar sa-si viziteze”partenerii” si „omologul” din Romania. Kamala va veni cu noi ordine, strategii si directive si (eventual) cu o lista de noi achizitii „necesare” noua in domeniul apararii. Ajung, oare, cele 2,5% procente din PIB alocate „securitatii tarii” sau se va „sugera” (inca o suplimentare)? Credeti ca daca aceste ordine lezeaza cumva interesele Romaniei, „omologul” de la Cotroceni (al Kamalei, desigur!) sau Premierul nostru (militar) vor avea vreo obiectie? Personal, ma indoiesc. Bugetul va primi inca o lovitura napraznica. Dar cui ii pasa?! Conducatorilor? Sa fim seriosi. Ei isi vor primi partea, vor fi felicitati si stipendiati, acum sau/si in viitor pentru devotamentul fata de stapani. „Traiul” romanilor va deveni foarte, foarte scump. Poporul, slab si saracit, va saraci si mai tare. Omul sarac va devini mai supus, si mai supus, si mai supus. Si mai … Si.? …

Este ceasul al treisprezecelea! Popor oprimat, chiar nu vezi ca esti tradat?

Luca Pitesteanu’

10 martie 2022

Tara arde-n pandemie, chelu-si cauta tichie

Desi i se sugereaza de catre PSD ca cel mai simplu si mai eficace program de relansare economica este “Nu mai furati”, guwernerul a anuntat ca deseara (isi) va prezenta “Planul National de Investitii si Relansare Economica”, intr-un cadru select, la Clubul Diplomatic.

Adica, in traducere neselecta, Orban va da citire documentului si cativa ministri vor sustine (scurte) alocutiuni, urmate de un scurt cuvant de incheiere rostit de invitatul de onoare – KWI.

De obicei acest gen de comunicari, mai ales cele cu teme economice, se desfasoara la sediul Guvernului, nu in frumoasa gradina a unuia dintre cele mai selecte cluburi din tara. De aceea, acest eveniment seamana cu un soi de “binemeritat” team building pentru neobositii si destoinicii nostri conducatori, organizat de un guvern care ne-a aratat deseori ca daca nu-i fudul parca nu-i guvern destul si ca, oricum, austeritatea, izolarea si celelalte restrictii sunt numai pentru amarata de “populime”.

Dupa cum ne-au informat “organele de presa”, Presedintele a convocat acum o saptamana la Cotroceni, mai multi ministri, pentru a lucra impreuna la zamislirea importantului document. Adica sa lucreze in echipa. Si au lucrat, au lucrat, si da-i, si da-i, pret de vreo doua…”ciasuri”. Productivi, ce sa zic, ministrii nostri, mester si eficient (cum il stim) supervizorul!

Sigur ca dupa ce va fi prezentat ambitiosul “Plan” va urma un set consistent de acte normative care vor stabili si facilita modul in care vor fi puse in aplicare prevederile documentului. Va fi o efervescenta creativ-lucrativa destul de convingatoare, care va dura pana in prag de alegeri. Scopul acestei efervescente: sa mai pacaleasca o data o partea naiva a electoratului, cea dispusa sa voteze cu oricine altcineva, numai cu ciuma rosie nu. Si aceasta “masa electorala” “va vota din nou cu speranta de mai bine”…

Este interesant, totusi, cum se pune la cale aceasta actiune de manipulare in scop electoral.

Pai cum sa relansezi economia cand sustii ca nu poti comunica momentul renuntarii la restrictiile care au distrus tot ce mai misca in domeniul economic inainte de criza? Intreb si eu. Chiar atat de mare sa le fie tupeul incat in mod deliberat si cat se poate de cinic sa insulte orice forma a inteligentei acestui popor (atata cat mai este – si inteligenta si popor)?

Ne vor spune, oare, cei care vor cuvanta cum (pentru a-si indeplini sarcina de punere in aplicare a  “kurzarbeit”), statul va continua sa se imprumute la dobanzi mari pentru finantarea unei parti a salarului platit bietului angajat, preluand practic, o parte din efortul financiar de salarizare facut de corporatii, in scopul de a mentine in limite “rezonabile”, nivelul somajului,cel putin pana la alegeri?

Ne vor spune cat va costa caldura la iarna?

Ca se va alege praful de sistemul de invatamant?

Ca infractionalitatea a ajuns la un nível inacceptabil pentru o societate normala?

Ca mor sclavii pe care i-au trimis sefilor lor europeni pentru a-i exploata rentabil, “la sange”?,

Ca in Romania coruptia a depasit orice inchipuire de cand sunt ei la conducere si ca ce se intampla pe vremea lui Dragnea era o joaca de copii?

Ca se va prabusi iremediabil nivelul de trai?

CA N-AU FACUT NIMIC BUN PENTRU OAMENI SI PENTRU TARA ASTA, ci numai pentru ei si acolitii lor?

Cu siguranta, NU!

Ne vor spune, in schimb, din nou ce eforturi de Sisif face actualul guvern pentru a majora cu 10% (nesemnificativ) pensiile celor care dupa o viata de munca abia au bani sa-si plateasca intretinerea si medicamentele. Sau cu ce sacrificii va majora pana la urma (tot nesemnificativ) alocatiile pentru copii …

Ii vor amagi din nou pe unii mai creduli, cu planuri de relansare a infrastructurii de orice fel, care vor fi abandonate dupa alegeri, Atunci se vor mai “misca” numai cele cateva investitii aflate deja in derulare, lucrari pe care le-au primit in diferite stadii de realizare impreuna cu “greaua mostenire”?

Unindu-si buricele degetelor, in semn de superioara si indulgenta competenta, Orban se va lauda din nou cu realizarile sale si  va explica cu un aer solemn, cat de buni sunt ministrii si cat de mult muncesc ei pentru poporul asta.

Tertipurile pe care le pun la cale vor fi ambalate tacticos in poleiala unor masuri benefice,optimiste.  KWI va lua si el pozitia solemna si convingatoare si va confirma ca guvernul lui “fa-ce o trea-ba bu-na”, ca masurile pe care le-a adoptat acest guvern au avut la baza prognoze calculate cu rigoare stiintifica…ca-ca, ca-ca ..

…………………………………………………………………………………………………….

Fara a fi , totusi, un bal mascat, va fi o mascarada cu staif la care vor primi acreditari numai jurnalisti cuminti, de casa, care sa nu deranjeze cu intrebari incomode. Dupa ce vor fi triate cererile de acreditare vor fi anuntate si datele de satelit, astfel incat sa fie evitata orice posibilitate de tulburare a evenimentului cu “incidente indraznete”. Seara, media aservita, va trambita relatari elogioase … etc. …

Despre costul evenimentului, ce sa zic? Am fost si eu in viata asta, (in calitate de invitat) de doua ori la CDB (si in gradina si in restaurant). Locul are clasa, este deosebit, servirea ireprosabila. Preturile, normal, mari (pentru omul de rand). Cred ca la intalnirea de deseara pretul va fi unul pe masura importantei evenimentului si a participantilor. El se va situa intre piscatura de purice pentru un demnitar care face afaceri cu masti si o criza cardiaca pentru un pensionar. Daca ar fi, totusi sa apreciez un pret mediu, acesta ar fi aproximativ echivalentul a 150 de Euro pentru o persoana, dar se poate sa fiu departe de realitate deoarece nu cunosc menu-ul cu care se vor delecta Inaltii. Oricum, pentru pastrarea unei aparente de “normalitate” nu cred ca se va consuma sampanie Moet sau whisky Lagavulin (ca la mica petrecere din biroul Premierului).

Alt motiv pentru care e greu de apreciat un pret “per capita” ar fi ca pana la aceasta ora, cel putin, nu a fost comunicat ce va fi defapt aceasta intalnire, sub ce “forma” va fi ea organizata. Nu a fost anuntata recomandarea tinutei obligatorii.

Deoarece incepe la orele 18, este exclus sa fie un brunch-casual (care se poate prelungi pana cel mai tarziu la orele 16). Nici garden party. Nici dineu nu pare ca va fi. Cina – nici atat. Cred ca, mai degraba, acest team-building va fi un fel de cocktail care va incerca sa transmita un soi de degajare conferita de siguranta “lucrului bine facut”. Figurile tuturor vor fi cele umane, luminate de zambete binevoitoare, exersate in oglinda de acasa si “recapitulate” ,din cand in cand, in cea din toaleta restaurantului. Atmosfera se va dori destinsa, cu o usoara tenta de rafinata sobrietate si echilibru intre eleganta si confortul vestimentar.

Se doreste si probabil ca va fi un eveniment memorabil. Ca o tichie de margaritar pe teasta lucie a unui amarastean cu alopecie totala. Cronica.

Vom vedea cu toti deseara! La televizor, bineinteles. Vom petrece o seara reusita prin reprezentantii nostri, adica prin EI.

 

1 iulie 2020

Luca N Acreditatu’.

Reforme diforme. Fond fara contur.

Prin „reforme” scumpe, din  ’89 pana azi, edificarea noii civilizații „moderne” s-a realizat in mare masura prin adoptarea unor  „forme”, provenite din occident. In goana dupa „emancipare” si reformare, nu s-a mai analizat impactul si posibilele efecte (negative) pe termen mediu sau lung, ale acestor „forme” asupra „fondului” societatii romanesti sau, mai simplu: daca „formele” de import vor incadra cum se cuvine „fondul” existent si vor configura astfel structuri instituționale benefice, socialmente eficiente.

Din interes, obedienti si servili, politicienii nostri au fost bucurosi ca pentru o mana de arginti, sa se puna in slujba occidentului, sa-i serveasca interesele – importandu-i „formele” intr-un dispret grobian fata de tara noastra si de popor. Politica se face in orice loc, la noi sau aiurea…numai din interes. Acesta este un fenomen care, ne place sau nu, se situeaza in ceea ce numim „normalitate”.

Reprezentatii celei mai mari parti a structurilor institutionale importante sunt implicati direct sau indirect in politica. Iar politica nu este pentru oameni neprihaniti.

Este daunator ca in politica si mai ales in (actuala) guvernare sa fie implicati oamenii cu instructie precara, care sa-si urmareasca animalic propriul interes, dar, credeti-ma nici cu asa-zisele elite din „opozitia” de azi nu-mi e rusine… Acum multi ani, cand am studiat teoria formelor fara fond, mi s-a parut o „descoperire” extraordinara. Azi, din pacate, simtind-o peste tot, mi se pare doar o concluzie de-a dreptul „la-ndemana”, banala, prin aplicabilitatea si actualitatea ei.

Politic-vorbind, tot ce traim sau ne inconjoara (acum) se poate raporta la aceasta teorie a formelor fara fond.

I-as ruga (daca n-ar fi in zadar) sa-mi ierte nepriceperea si impertinenta de a denatura oarecum teoria formelor fara fond, pe maestrii Maiorescu, Eminescu, Kogalniceanu, Russo sau Hajdeu…precum ii rog sa ma ierte si pe cei care poate vor citi aceste randuri impregnate cu pesimismul meu cronic (sper ca nu si contagios).

…Cum sa traim intr-un „stat de drept” vitregit de separatia puterilor? Sub ce forma? Cum sa se „mai” formeze un pol de credibilitate cand ura, prostia, demagogia, ipocrizia si dubla-masura, sunt, in fond – ele insele, generalizate?… Cum?…cand multi dintre conducatorii nostri aflati in tara, sau care ne reprezinta in afara sunt „suspecti” (cel putin din punct de vedere juridic)?

S-a ajuns prea departe cu impostura. Dependenta Romaniei (vandute) fata de occident este reala, in fond, si se manifesta in(tr-o) forma inrobitoare. Hotararile importante sunt si ele importate si sunt puse in aplicare cu sarg umilitor, de catre oamenii nostri politici (alesi). Mai toate – asa-zisele reforme din economia si societatea romaneasca s-au dovedit respingatoare, dezolante, mult prea dezavantajoase pentru romani.

S-au perindat pe la conducere toate formatiunile politice. Toate au fost cand la putere, cand in opozitie, si nu numai „de forma”.  Rezultatul: „pe fond” il vedem…daca vrem!

Aud acum ca cei aflati la putere fac in fond, numai abuzuri mascate in „reforma”. Noaptea, ca hotii. Desi declara (de forma) ca vor binele natiei. In fond, niste  nemernici (!?)

Cei din opozitie nu contenesc cu criticile. Dar ei cine sunt? Niste ipocriti neputinciosi (?!), in fond, niste instigatori iresponsabili(?!)… care, cum altfel (?), se declara (si ei) bine intentionati (!?)…De forma(!?)….

Deosebirea dintre famiglia puterii si cea a opozitiei pare sa fie acum numai aceea ca famiglia opozitiei, cand a fost la putere, a facut „reforme” ziua, in amiaza mare, (fara sa stea peste program). Sa intelegem ca daca n-a iesit in strada, poporul a fost de acord cu toate masurile luate in perioada guvernarii anterioare(?)…

Manifestarile democratice anti-sistem din Piata Victoriei, cele din vecinatatea Palatului Cotroceni, precum si cel de-al doilea „Fenomen Pitesti” au avut un numitor comun: dezbinarea prin manipulare si prin exploatarea superficialitatii unor cetateni – in esenta corecti. Mie mi-au amintit de miscarile de strada din Grecia.

Iar daca in „imaginarul colectiv” la Piata Victoriei, manifestarile au fost percepute, ca forma, curate si civilizate (cu putine exceptii), in fond – „triste” si fara un obiectiv clar conturat si temeinic exprimat si argumentat, cele de la Cotroceni si cele de la Pitesti au fost percepute ca isterice si mizere – in fond, iar in forma – ingrozitoare si dezumanizante, cauza fiind tocmai obiectivul-scop, urlat (necivilizat), din toata fiinta.

Sa fie clar, eu apreciez manifestarile ca exercitiu democratic, faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea in locuri publice reprezinta un drept de netagaduit. Le apreciez cand sunt cu adevarat spontane…cand nu sunt influentate de rezultatul unor instigari ci al unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate.

Imi permit o intrebare retorica, pentru care voi primi injurii:  De ce grupurile protestatarilor (indiferent de optiunea politica) n-au manifestat intr-un singur loc, pe principiul „unitatii in diversitate”?

Aceste demonstratii  NU SUNT CREATIA UNORA SAU ALTORA DINTRE POLITICIENI CI A TUTUROR POLITICIENILOR!…

Sigur, o tara in care oamenii nu sunt uniti ci „montati” unii impotriva celorlalti prin dezinformari bine ticluite in laboratoarele de comunicare ale unor consultanti extrem de scumpi, e mai usor de „strunit”. Intr-o astfel de tara e mult mai usor de furat.

In situatia actuala, prezentarea unui referendum ca solutie echidistanta si echitabila este un demers foarte costisitor, inutil si pervers. In fond – o ambitie inepta. Dealtfel exista experienta unui referendum de rezultatul caruia nu s-a tinut seama. Cel cu numarul de parlamentari… N-am vazut nicio demonstratie ampla de revolta, generata de nerespectarea dorintei populare (de atunci)… Si daca tot veni vorba de demonstratii: cu tot respectul, cei care au participat la ultimele proteste mai aveau, numai anul trecut, cel putin doua ocazii de a iesi in strada sa-si clameze principiile si sa condamne masurile luate (prin OUG) de guvernul anterior…

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Credeti ca exista cineva printre muritorii de rand, care sa-si doreasca sa traiasca intr-o tara fara cercetati penal pentru abuz in serviciu sau pentru fals, cu infractori care să nu restituie banii obținuți prin savarsirea unor infractiuni?

Pe marii infractori ii stiu prea bine cei din institutiile abilitate sa-i cerceteze.

SUNT OAMENI POLITICI si APROPIATI AI ACESTORA! Sa-i cerceteze! PE TOTI!

…Romania este „…UNA doar – si-aceea ne e tara”, MAI „OAMENILOR” POLITICI! Degeaba incercati sa instigati la ura si dezbinare si sa exploatati sentimentele unora sau altora pentru a obtine profit de imagine sau alte avantaje.

P.S.1 Pentru cei care de-a lungul timpului au citit articolele mele (si nu numai):

Sunt tot neincadrat politic si nu simpatizez cu vreun partid de pe scena politica. Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Dimpotriva, as dori ca fiecare sa-si urmeze constiinta, iar daca doreste o schimbare, sa aiba in vedere faptul ca aceasta incepe cu fiecare si de la fiecare (chiar daca sare sau nu, chiar daca sta mai bine sau mai rau cu dantura)…

P.S.2  Nu exista politicieni buni sau politicieni rai ci numai POLITICIENI.

P.S.3  Daca aveti un singur exemplu de om politic, sau care vrea sa intre in politica complet dezinteresat, va rog, spuneti-mi si mie. As vrea sa-l vad si, vorba lui Arghezi, „sa-l pipai si sa urlu: ESTE!”

Luca N. Convingatoru’

Rafinamentul comunicational al corporatiei si viata salariatului in corporatocratie

Din istoria economiei stim ca la începutul revoluţiei industriale, oamenii săraci care se angajau sa lucreze in fabrici, munceau până la extenuare si erau deseori umiliti. Abuzurile erau la ordinea zilei. Aceste abuzuri si umilinte au alcătuit subiectul unora dintre romanele lui Charles Dickens, el însuşi fiind  nevoit inca din copilărie să muncească într-o fabrică. Dickens a evocat în mod elocvent  acei ani grei, de sărăcie şi umilinţe. Ce s-a schimbat in mod fundamental de atunci?  Atat  in Romania cat si pe plan international, mai nimic nu s-a schimbat, in afara de faptul ca fabricile (care n-au disparut fiind vandute la fiare vechi) au fost inghitite de mari corporatii. Efectele si perspectivele perverse ale economiei capitaliste asupra calitatii vietii salariatului care au ramas si ele la fel, sunt greu de atenuat, evitat sau anulat. La fel si efectele sistemului corporatist de principii morale, creat in avantajul celor bogati, al proprietarilor adevarati.

Scopul real, principal al oricarei organizatii este maximizarea profitului, asta in conditiile mentinerii unei imagini (cu caracter umanist), fara cusur.

Aceasta stare de lucruri, moderata subtil dar ferm de o combinatie de instrumente şi metode specifice, contribuie cu spor la atingerea obiectivului de creare şi întreţinere a imaginii pozitive a unei organizaţii – element extrem de important pentru mentinerea unor relaţii (mutual) profitabile cu si intre  salariati si cu publicurile organizatiei respective.

Desi izvorata din lectură, educaţie, imaginaţie, talent, atenţie, experienţă si calificare;  creativitatea si autonomia salariatului, indiferent de pozitia pe care o ocupa, chiar daca in aparenta sunt  incurajate, sunt foarte atent urmarite si bine canalizate. Autonomia, ca rezultat al increderii care se investeste intr-un salariat, se concretizeaza in libertate de decizie si actiune. Ea creste  de regula gradual, ca element motivational, odata cu avansarea in pozitii importante. Este o metoda de management cu rezultate garantate. Ea ofera siguranta stabilitatii mediului corporatist. Asadar, autonomia nu e pentru toti. Creativitatea da, desi nu toti pot fi liberi sa gandeasca, sa decida si sa actioneze. Libertatii omului de a decide, chiar si spre binele companiei in care lucreaza i se impune o arie de manifestare limitata, incadrata de niste granite care pot fi usor controlate.

Afirm cu (obiectiva) convingere ca si in acest sens comunicarea are un rol primordial. Ea reprezinta principalul instrument de mentinere a echilibrului intre ce se intampla defapt  si ce e bine si trebuie sa se stie ca s-a intamplat intr-o companie.

„Suntem bulversaţi să aflăm despre decesul unui salariat al agenţiei profesionale din Bordeaux care şi-a pus capăt zilelor dându-şi foc în această dimineaţă în parcarea agenţiei Merignac” (la periferia oraşului Bordeaux), a declarat conducerea grupului francez de telecomunicaţii…ne anunta printr-un comunicat de presa organizatia franceza.

Este unul dintre zecile de exemple de manifestari disperate ale efectelor exploatarii corporatiste si ale unei comunicari alterata de  opacitate intentionata, manipulare si cenzura, punctul terminus al evolutiei starii depresive de care sufera foarte multi dintre salariati.

Pentru producerea efectelor dorite de corporatii, conferinţelelor si comunicatelor de presa li se imprima, cu un deosebit rafinament si un vocabular indulcit, un aer de importanţă, bunavointa, toleranta  şi credibilitate.

…Cum de este posibil asa ceva? Ne intrebam cu totii. Pai e posibil, pentru ca in spatele gardului vopsit proaspat in culorile cele mai vii si atragatoare, se ascunde defapt un leopard feroce, gata oricand sa devoreze…Toti salariatii din mediul corporatist stiu bine asta, chiar daca unii nu o recunosc. Fiecare spera insa ca nu va fi el cel devorat sau chiar daca va fi, momentul acela nu va fi prea aproape. Ieri, am auzit la radio ca in China s-a hotarat ca un milion de roboti industriali sa preia o mare parte din activitatea salariatilor, deoarece studiile au scos „la lumina” faptul ca 85% dintre salariati sufera de depresie. Corporatocratia asigura conditiile necesare pentru ca revolutia industriala sa-si urmeze cursul normal. Pana aici totul e corect si (pare) normal. Ce vor face insa acei salariati care vor fi inlocuiti de roboti?  Depresia acestora se va amplifica dramatic. Oare acesta este pretul (real) suportat de om, pentru evolutia umanitatii. Da, oricat de cinic suna… Eu cred ca desi nu se spune asta niciodata, exploatarea omului de catre om se amplifica, provocand nenumarate forme ale depresiei, sub pretextul ca industrializarea, tehnologizarea si modernizarea vin in ajutorul omului, in general. Salariatul, fara macar ca uneori sa realizeze, devine cu preponderenta dependent de  de seful care-i hotaraste soarta (influentandu-i existenta)  si supus masinii, pe care, culmea, a inventat-o pentru a-i fi de ajutor.

Folosindu-se toate mijloacele si canalele de comunicare pentru a prezenta informaţiile despre corporaţie se induce sentimentul ca lucrand constiincios, tot ce ne dorim sã fim vom fi, ca tot ce vrem sa avem vom avea, ca vom ajunge oriunde ne dorim si avem toate conditiile sa realizam ce ne dorim. Pentru cei mai multi dintre salariati, toate acestea raman doar vise. Pentru foarte putini devin împliniri. Aceasta este esenta „democratiei” de corporatie, a corporatocratiei.

De la sefi aflam ca diferenţa constã în primul rând în formularea ţelului. Trebuie sa fii obiectiv si sa-ti vezi lungul nasului. Daca telul tau de salariat mijlocas este sa devii intr-o zi posesorul unei case si al unui autoturism  (conditii minime de existenta decenta), este treaba ta. Esti incurajat sa speri la imbunatatirea calitatii vietii tale. Este insa foarte greu sa ajungi sa-ti indeplinesti aceste aspiratii ramanand in mediul corporatist care iti va oferi, de obicei, un salar cu care sa poti  supravietui, de regula, fara a face excese, pana la urmatorul salar. Oricum sunt unii care-ti vor spune mereu ca nimic nu este imposibil si ca daca esti rabdator si muncitor, vei reusi. Vor profita copios de naivitatea ta sau de faptul ca esti la stramtoare si-ti vor oferi, sub pretextul ca te ajuta, sarcini mai multe contra unor (eventuale) sume mici, pe care vei ajunge sa le folosesti eventual pentru a-ti cumpara medicamente. Animat de dorinta de a impartasi valorile corporatiei, ofertantul, de regula unul dintre sefi, nu va avea nicio urma de remuscare. Va avea doar sentimentul ca a impuscat doi iepuri cu acelasi glont, ca s-a ajutat si pe el si te-a ajutat si pe tine, atunci cand ai avut nevoie. Nici macar (pentru el) nu va accepta ca te-a manipulat, sau daca va accepta, va crede ca te-a manipulat intr-un sens pozitiv,  avantajos.

…Unii dintre cei care se angajeaza, din dorinta de a dobandi statutul de proprietar, (contracteaza credite istovitoare pentru locuinte) nu fac decat sa sporeasca proprietatile marilor proprietari. Altii, in dorinta de a-si mentine (eventuala) mica proprietate, sopresc si ei defapt imensele averi ale adevaratilor capitalisti…Daca e adevarat sau fals ce-am scris, judecati!…

…Capacitatea salariatului de a distinge între adevăr şi fals este bine gestionata deoarece poate genera reacţii puternice la tendinţele de manipulare şi cenzură, indispensabile pentru buna functionare si vigoarea unui mediu corporatist. A-i tine pe salariati ocupati mereu si intr-o continua tensiune, este un obiectiv fundamental. Multi vor spune ca e normal sa muncesti tot timpul si ca tensiunea produsa de conditia de a respecta termenele e normala si ea. Doar nu vrei sa fii platit sa vii la serviciu ca sa te odihnesti!…De parca n-ar fi normal sa muncesti din ce in ce mai putin si sa traiesti din ce in ce mai bine, fara sa se abuzeze de calitatile si sanatatea ta…Ca asa-i capitalismul cu care ne-am dorit (cu ardoare) sa inlocuim socialismul nostru cladit pe principii marxiste…Iar daca toti colegii gandesc in acelasi fel, iar tu in altul, inseamna ca faci opinie separata, ca nu pui pret pe valorile echipei, ai o atitudine contra revolutionara, deviationista, ceea ce e rau, foarte rau. Daunator.

Tendințele de iesire “la suprafata” sunt la timp combătute,  reprimate chiar, prin metode rafinate, pentru  că un singur  act de împotrivire poate da nastere la un precedent ce poate provoca aparitia unui punct de cotitură nedorit. Asadar, ti se va reprosa conduita nepotrivita, lipsa atasamentului fata de echipa si fata de organizatie, lipsa de initiativa benefica, lipsa de interes pentru munca,  predispozitia spre erori profesionale, oferirea exemplului negativ.

In fata acestor reprosuri realizezi ca esti de fapt un reper, o piesa de schimb intr-o masinarie care poate functiona si fara tine; ca esti un individ oarecare dintr-un grup oarecare, care poate fi înlocuit dacă manifestă atitudini „contrarevoluționare” sau „deviaționiste”.

Companiile îşi dezvoltă si-si revizuiesc permanent cultura corporatistă. Ele vor invoca mereu motive sofisticate pentru a nu recunoaste o realitate evidenta: ca in  stilul de comunicare pe care-l practica, cenzura si manipularea au roluri incontestabil, importante. Constiintele  se  modeleaza, personalitatile se nivelaeza, atitudinile se slefuiesc. Cunoasterea evolueaza, constientizarea se dirijeaza. Totul sub aparenta grijii fata de capitalul suprem al companiilor: oamenii.

Exploatarea imbraca permanent forme din ce in ce mai noi, mai subtile si mai rafinate.   Limitele rezistentei umane sunt fortate cu indecenta si sarg sub aparenta unor oportunitati  atragatoare de crestere a calitatii (muncii si vietii) si de preluare a controlului asupra, culmea (!), propriului destin.

Sunt situatii in care intelepciunea de a spune nu unor astfel de oferte poleite cu aparenta celor mai bune intentii se dovedeste a fi o remarcabila calitate. Macar pentru mentinerea instinctului de conservare in limite rezonabile.

Luca N’ Atragatoru’