Grotesca penitenta

In inumane-omenesti ospicii

In fiecare zi ma izolez,

Cu neputinte multe si cu vicii

 Din care-mi fac un trist si unic crez.

 

In relative-absolute gale

Imi impart viata celor ce nu pot

Sa ocoleasca intamplari fatale

Parte avand de-un vesnic nenoroc.

 

In nefiresti–banale concasoare

Ma sfarm din nou,  in fiecare zi

Si ma transform in cioburi de frustrare

Scrasnind strident, taioase, rubinii.

 

In cronice-acute sanatorii

In agonie mai arunc un zar

Si pierd mereu la jocul de orgolii

Tot zacamintul pretios de har.

 

Draconice comisii rogatorii

 La cazne de Sisif ma osandesc

Si in pustii, aride promontorii

 Ma exileaza sa le ispasesc.

 

Dar stiu: Hazard  e totul si e moarte.

Si, orice-as face, stiu ca e-n zadar,

Ca  viata mea e doar un sir de poante

Clamate machiavelic si vulgar.

21 februarie 2014

Luca R Osanditu’

 

Plan de cariera

Cand trecea, il salutam serios: Buna ziua nea Fene!

Asa-l chema. Imi raspundea zambind: Sa traiesti, nene!

Mergea pe bicicleta, cu geanta lui mare pe umar.

Aflasem ca are acolo scrisori, ziare si bani multi de tot, fara numar.

De la Ionel aflasem – prietenul meu de joaca.

Si de-atunci, in secret, meseria  de postas a-nceput sa-mi placa.

Ca sa fiu sigur, l-am  intrebat intr-o seara si pe tata:

Cum poti sa te faci postas?  Mi-a zis: te angajezi la Posta si gata!

… Tata  stia bine ca era mare, facuse si armata…

…………………………………………………………………………………………………

Am renuntat, la gandul de a deveni gunoier, ca sa conduc acea masina mare

Considerand ca geanta de postas, plina, e mult mai tare…

Dupa o vreme, i-am destainuit secretul meu lui Ionel.

Nu m-am mirat prea tare cand mi-a spus ca vrea sa se faca postas si el.

Mi se parea normal. Meseria de postas era cea mai banoasa

Cu-atatia bani, puteai sa iesi oricand la film si la inghetata, cu orice fata frumoasa.

E drept, trebuie  sa le-aduci oamenilor ziare, scrisori…Unora le dai si ceva-bani cate o data,

Dar, gandeam eu: Bani dai doar cui vrei. Scrisori si ziare poti da la lumea toata…

Oricum, credeam ca daca opresc pentru mine chiar si numai banii de-o mie

Daca vreau, pot cumpara un cinematograf si o cofetarie.

Nu era o prea mare filosofie!

Ca gunoier ai masina mare dar si gunoi e mult. In fiecare zi as avea multa treaba,

Si parca masina de gunoi, nu prea-mi mai placea. Era cam rabla…

Gunoierul  n-are nici uniforma frumoasa si nici cascheta,

Pe cand postasul le are pe toate, plus geanta cu bani si bicicleta.

Am cantarit serios avantajele. Sa fiu gunoier nu mai era chiar pe placul meu

Mai ales ca trebuia sa vad multe gunoaie mereu.

Zi-de- zi, peste tot in jurul meu…

Mi se parea  chiar ca-i un fel de viciu

Sa vrei sa cari zi de zi gunoaie. De ce sa-ti doresti un astfel de serviciu,

Cand poti sa fii  postas si sa ai o geanta doldora de bani

Care sa-ti  agunga mult timp, chiar si o suta de ani?!…

Gata!  Sunt sigur, cand  voi fi mare, postas ma fac. Hotararea e luata.

Numaram anii pe degetele de la mana stanga si de la dreapta, apoi de la stanga, inca o data.

Mai aveam de asteptat doar  cincispe ani

Pana cand voi primi uniforma si geanta cea mare, plina cu bani!

…Cate-un copil ma va saluta mandru, cum il salutam eu pe nea Fene,

Iar eu ii voi raspunde tot ca el, voios: Sa traiesti, nene!

16 ianuarie 2014

Luca Oportunistu’

Balada inimii albastre

Of ce dor, ce chin, ce jale-link video (lautari din Pitesti in concert_Tudor Gheorghe)

Aprinzand melodii intr-o carciuma veche

Lautarii batrani si vicleni ma imbata.

Acorduri de viata si moarte laolalta,

Nebuneste-mpletind, imi ingana-n  ureche.

Contrabas ragusind armonia de crama

Imprastie-aroma de dulce pacat.

Alaturi, se-nalta un ritm framantat

De tambal, glasuind cu voci stranii, de-arama.

Fecioara fugind prin paduri despletita-

E vioara firava ce suspina dramatic

Iar acordeonul  isi striga salbatic

Durerea din clape si basi – infinita.

Nu m-aruncati  in al tristetii ocean,

Lautari-oameni dragi, frati ai mei!

Lasati-mi macar azi inima la locul ei.

Pentru Dumnezeu, e ultima zi din an!

31 decembrie 2013

Luca N Impacatu’

Nea Ilie

…Niste vulpi de argint, cu ochi mari, infipte intr-o campie prafuita de bruma,

Care urlau la luna…

 

A venit incet. Era om serios, la pensie, nea Ilie.

S-a uitat atent, si-a scos palaria, s-a mangaiat pe chelie…

S-a departat nitel, s-a gandit, apoi iar s-a apropiat…

Ce-i asta?  privindu-ma fix in ochi,  m-a intrebat.

Pai, niste vulpi inghetate, care urla catre cer,

O  metafora pe panza, i-am spus zambind cam stingher.

Aha,  vulpi inghetate…Si au ochii uniti cu luna!?

La dumneata, bag sama, ca ochii si luna sunt totuna!?…

………………………………………………………………………….

Vulpi, zici, care urla, sunt astea  argintii,  lucioase?!…

Apai, sa ma ierti, dar cred c-ar trebui sa te-apuci de lucruri mai serioase!…

 Sa-nveti o meserie te-ai gandit?…zise sobru, aproape grav…

Adica sa lucrezi ceva, sa te lasi de mazgalit. Sa te faci tamplar sau zugrav.

Muncesti, castigi un ban, faci rate la o casa, iti iei o muiere…

Pana faci un cheag, te mai ajut si eu. Bani nu ti-oi cere…

Cand vrei, mai dai cate-o bere…

 

Daca muncesti cum se cade, castigi cinstit

Si nu mai trebuie sa iei pe datorie nimic,

De la butic…

 

Pai eu am deja o meserie, i-am zis:  Sunt artist. Pictor, poet.

Atunci s-a apropiat si mi-a soptit la ureche, incet:

Lasa dom’le, eu zic sa faci ceva temeinic, serios, folositor,

Ca sa n-ajungi, maine-poimaine un amarat de cersetor.

 

Din tablouri vrei sa traiesti? Ce-ai sa faci cu ele?

Pai mai vand cate unul, mai scap de datorii, de belele..

Hm! Si pe cine crezi ca pacalesti?

Acu’ facusi vulpi, maine-poimaine iar mazgalesti: faci pesti ?!…

Numai din  mazgaleli nu poti sa supravietuiesti!

 

Mai gandeste-te!  Eu zic c-ai putea mai mult.

Eu vreau, cat mai sunt in putere, sa te ajut.

Si-a plecat. Nu mi-a zis la revedere.

Am ramas pe ganduri. Parca as fi baut cu nea Ilie o bere…

 

10 decembrie 2013

Luca N Castigatoru’

 

Acolo este tara mea

Tudor Gheorghe_Acolo este tara mea

Unde revin mereu si mi-este bine

In mandrii munti cu fruntile de nea,

Incununati de stele cristaline

Cernute lin din zari de peruzea.

Sa-mbratisez  in dimineti racoarea

Ma-ntorc precum un fiu ratacitor

Unde pe-un tarm pustiu m-asteapta marea,

Ca sa-mi  aline cel mai tainic dor.

Unde padurile  stravechi  ma cheama

Cand  toamna le invaluie-n matasa,

Sa ratacesc printre copaci de-arama

Cu  pace-n suflet, fiindca sunt acasa.

Unde paraul susura  balade

Al caror inteles il stiu doar eu,

Ca pasarea  revin, din tari mai calde

Pentru-a renaste iar din propriul eu.

Unde vecini batrani imi ies in cale

Si-mi spun ca-i bine, chiar de le e greu,

Intr-o casuta veche dintr-o vale

Revin sa ma intalnesc cu Dumnezeu.

1 Decembrie 2013

Luca R Cunoscatoru’

Balada anotimpurilor mele

In primaveri ivite prea devreme

Voi fi desen de iarba pe zapada,

Uitat de o eleva printre teme

Intr-un  stravechi  caiet, pe-o fila alba.

… Desen uitat in primaveri, devreme.

In miez de veri arzand de rosul soare,

Alunecat din ganduri de copila

Voi fi petala ratacita-n zare

Deasupra florilor de  pe-o movila.

… Un gand curat in veri arzand de soare.

Pe-ntunecate alei, in nopti de toamna

Voi fi un vers dintr-un poem nescris

Ascuns discret intr-un suspin de-o doamna,

Lin asternut pe pleoapa unui vis,

… Suspin discret in nopti tarzii de toamna.

In zile reci si cenusii de iarna

Printre mesteceni rataci-voi nins

Cu fulgii mari lasati sa se astearna

Intr-un contur firav de-argint, cuprins.

… Un abur ratacit in miez de iarna…

…………………………………………………

Crampei dintr- un desen cu-amurg tarziu,

Ascuns  intr-un sertar de scrin de-o fata,

Mult prea devreme ca sa pot sa fiu

Secretul  ei, stiut de lumea toata.

… Desen cu un peisaj de-amurg tarziu,

In anotimpuri revenind piezis

Voi fi din nou doar un desen pe-o foaie

Pe care-o satrange-n  mana pe furis

O mama trista intr-un colt de-odaie.

… Desen cu soare luminand piezis…

7 noiembrie 2013

Luca N’ Visatu’

Regasire

Grabit am plecat pe drumul serpuit al vietii,

Cu bagaje putine si deloc temator,

Dar cu dorinte multe, ca-n anii tineretii

Dorind sa fiu, vreodata, si eu, alor mei de-ajutor.

Mai tarziu m-am intors dezamagit, obosit si singur

In locul pe care l-am parasit candva plecand grabit

Uitasem deschisa usa camerei mele, desigur

Si Dumnezeu  intrat-a acolo cand sa ma caute a venit.

Era Craciun. El nu m-a intampinat cand am ajuns obosit

Dar, pe furis, mi-a lasat in prag un dar minunat:

Darul bucuriei de a simti cat am fost de dorit

Luminand chipul parintilor de langa care-am plecat.

………………………………………………………………………….

Poate te simti dator, omule, sa-ncerci vreo data-in viata

Sa pleci departe: sa muncesti, sa-nveti, sa devii mai bun

Dar cat de trist vei  fi, fara cei dragi, in fiece dimineata

Si fara sarbatoarea curata, romaneasca de Craciun?!….

Luca R Gasitu’

9 august 2013

In loc de adio

Dragoste de-o zi – link audio – Stela Enache

„Nu fii prea sigur ca va putea ierta/Toti anii-acestia-n care nu te-ai gandit la ea””  COMPACT- Intoarce-te acasa

Ramas-am umbra umbrei tale

Eu insumi asta am ales.

Mi-e inima nealinata

Ca nici acum n-ai nteles

 Ca  te-am indepartat de mine,

Doar fiindca-am vrut sa te feresc

De raul care-avea sa vina

In viata noastra-nefiresc. 

Cum ti-ai inchipuit ca mie

Mi-a fost usor sa hotarasc,

Stiind ca fi-voi fara tine

Trist, pustiit si fara rost?…

 Acum sunt singur. Tu, la bratul

Unui om tandru, minunat,

Din  dragoste-a ramas doar zatul

Desi-mi scrii ca  nu m-ai uitat.

 Imi scrii ca daca vreau – si acum,

Tu vii,  sa fim iar impreuna

Pentru-a continua un drum

Ratacit cu multi ani in urma.

 …Cum as putea, din nou, cu tine,

Sa vreau sa fiu, cum iti doresti,

Cand  spui chiar tu cat ti-e de bine

De  EL alaturi sa traiesti.

 Iubita mea, vei intelege

Ca e un lucru minunat

Sa ai puterea de-a alege

Sa-i fie bine celuilalt?…

 Ca nu e doar o lasitate

Si-un egoism dezgustator

Sa stai de cel mai drag departe

Arzand de cel mai aprig dor…

 E greu sa uiti, eu stiu prea bine

Tot ce am trait candva. Si-apoi,

Tot raul s-a schimbat in bine

Cand NOI ne-am transformat in DOI.

 …Sfarsit, cu mintea tulburata

Pahar dupa pahar golesc.

Nu beau sa uit, cum beam odata,

Ci beau, de noi sa-mi amintesc.

 Pana la moarte fara tine,

Impovarat de  dorul greu

Trai-voi. Stiu ca asa-i mai bine.

… Si-aleg sa sufar numai eu.

Luca N Impacatu’

22 iulie 2013

Timpul

Trecut , declin, viitor,

Stavila-n calea necuprinsului dor.

Desert nemarginit si mort,

Traducere vie a  spaimei de-a spune: nu pot.

Neobosit dusman al meu,

Intruchiparea neputintei  mele de-a  fi  eu.

Un amagitor epitet,

Neputinta mea abstracta de-a putea trai concret.

……………………………………………………………………………

Tic!…

…Si-am rasuflat usurat.

Am trait doar un pic.

Nimic n-am terminat…

…Tac!

5 iulie 2013

Luca  N Cuprinsu’

Incandescenta

Nuages-link video-Patrick Rondat

Am scrijelit pe-o stea numele tau

Iubindu-te, am simtit ca esti a mea

Cand nu te vad eu nu mai pot fi eu,

Si stiu ca singur nu pot exista.

Lipit-am ochiul obosit de cer

Sa te privesc in semetia ta,

Invaluita-n flacari de mister

Cum  arzi in univers, minunea mea.

Incandescente doruri si sperante

Aprind emotii vii in gandul meu,

Renunt la seci orgolii si-arogante

Si  zbor spre steaua ta, sa ard si eu.

28 iunie 2013

Luca  N’  Stinsu’